EXERSEAZA FERICIREA!

În prima etapă, o poți simula.
Te poți preface că ești fericit! Până îți iese.

Apoi, exersezi!

Așa ai făcut cu nefericirea.
Și așa poți să faci și cu fericirea.

Nu trebuie să pleci din țară sau de pe Planetă, ca să fii fericit.
Exersează, oriunde te afli!
Conștient!
Până când fericirea ta devine un reflex! …Pavlov?!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.
Specializare: psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

ETICHETE

Mulți oameni se dau în vânt după etichete.
Și mersul la psiholog, pentru unii, este ca o verificare: „Sunt sau nu, nebun?!”.
„Nu, nu ești. Nu ești ne-bun, dar mai ai puțin și mori…De supărare!!!”.

De asta mergi la psiholog, pentru ca, deși sănătos tun, să nu mori de supărare.

Și, după ce merg la psiholog, dacă ascultă gândul cel bun, vor să știe ce coeficient de inteligență au, ce tip de personalitate, dacă au manifestări psihopate, narcisiste, compulsive sau nevrotice.

Pentru că, așa cum spuneam, oamenii se dau în vânt după etichete.
Le place ca cineva să le lipească o etichetă în frunte, ca la borcanele cu dulceață:” gem de prune, 1940″!

Există, însă, un risc, dacă ți se pune o etichetă: să te identifici cu ea!

Or, tu nu ești eticheta!
Dacă cineva îți spune că ești „împiedicat” și tu îl crezi, riști să te împiedici și când dormi!

La psiholog nu mergi ca să primești o etichetă! La psiholog mergi ca să reușești să-ti scoți toate etichetele de pe frunte!
Și ca să începi să te vezi tu pe tine…Cu alți ochi!!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.
Specializare: psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

Criza căsătoriei sau criza personalităţii?

– interviu cu psihologul Emma Toader , 07.06.2017 –

Potrivit Institutului Naţional de Statistică în anul 2015 (ultimul în care există date centralizate) în România s-au încheiat 125.454 de căsătorii şi s-au pronunţat 31.527 de divorţuri, ceea ce înseamnă că în medie aproape fiecare a patra căsătorie se termină cu divorţ. De ce este atât de mare numărul divorţurilor? Cine este de vină pentru eşecul căsniciilor? Este căsătoria ca instituţie depăşită? Cu aceste întrebări am căutat-o pe doamna Emma Toader, psiholog.

Reporter: Scriitorul japonez Natsume Soseki a prevestit în cartea sa „Eu sunt o pisica” dispariţia căsătoriei în următoarele zeci sau sute de ani (cartea a apărut la începutul secolului trecut). Motivul – în opinia autorului – ar fi educaţia liberală, câştigul de teren al societăţii liberale şi emanciparea femeii. Societatea modernă are nevoie de personalităţi puternice, independente, de oameni pentru care competiţia este cuvântul de ordine. Ori într-o căsătorie nu încap două personalităţi puternice, unde nici unu nu cedează şi nici unul nu vrea să recunoască autoritatea celuilalt. Astfel din ce în ce mai multe căsătorii se vor termina cu divorţuri, iar după un timp cupluri nu se vor mai căsători. Sunteţi de acord că instituţia căsătoriei se află în criză?

Emma Toader: Da, sunt de acord şi ceea ce aţi citat este doar unul din factorii care ameninţă căsătoria. Un alt factor ar fi schimbările sociale majore care s-au produs în ultimul secol. Înainte căsătoria oferea o siguranţă, un statut atât material cât şi social. Azi însă un bărbat necăsătorit sau o femeie divorţată nu mai este dezavantajată sub nici o formă, dimpotrivă, prin faptul că nu vorbim doar despre o legătură sentimentală ci şi de una juridică, cu responsabilităţi, oamenii sunt mai reticenţi. Nu vor să fie supuşi, nu vor să fie controlaţi. Mulţi consideră căsătoria ca un mijloc al statului, prin care controlează cetăţenii. Un om căsătorit trebuie să fie responsabil nu numai pentru el, dar şi pentru familia lui, trebuie să plătească la timp ratele, trebuie să vrea să păstreze locul de muncă, să nu fie rebel, ori acest lucru îi sperie pe mulţi. De aceea şi vârsta la care se căsătoresc creşte. Au alte priorităţi: prima dată vor să termine studiile, facultatea, vor o situaţie materială stabilă, etc. Căsătoria nu mai este unica vocaţie pentru o femeie, iar pentru bărbat nu a fost niciodată. În concluzie aş spune că sunt două posibilităţi. Ori căsătoria ca instituţie se schimbă, se adaptează noilor realităţi, ori va dispărea.

Reporter: Să fim de bună credinţă şi să presupunem că în momentul căsătoriei cei doi cred sincer că au găsit perechea ideală cu care vor să trăiască până la adânci bătrâneţi. Însă acest sentiment este suficient de puternic, pentru a rezista mai multe decenii?

Emma Toader: Nu există garanţii. Depinde foarte mult de persoane. Ei cred că vor rămâne împreună toată viaţa. Dar ce înseamnă acest toată viaţa? Pentru unii e doar un an, sau o lună, sau o zi. E ca şi când aş hotărâ că toată viaţa o să mănânc ciorbă de legume, pentru că în acest moment îmi place foarte mult. Unii într-adevăr o să mănânce ciorbă de legume toată viaţa. Alţii în schimb vor mai gusta şi altceva, eventual se vor îndrăgosti de nişte gusturi exotice. Pentru că sunt oameni, se transformă şi ei. Pentru că fiecare zi aduce altceva. În aceasta constă misterul şi magia vieţii. Oamenii sunt tentaţi să ceară garanţii unii altora: Îmi garantezi că vei fi cu mine toată viaţa (tot o formă de posesiune)? Dar ce înseamnă a fi cu altcineva, când tu nu ştii ce înseamnă a fi cu tine însuţi. Toată călătoria noastră în viaţă este legată de noi. A fi noi, cu noi. Şi noi ne apucăm să garantăm ceva la alţii ceea ce nici noi nu ştim ce este, pentru că nu ne cunoaştem suficient. De ce facem asta? Pentru că asta am văzut la alţii. Pentru că am crezut că valorile altora sunt valorile noastre. Poate că în acel moment am şi crezut că sunt valorile noastre. Dar avem dreptul să ne răzgândim? Da, pentru că în primul rând avem dreptul să fim fericiţi. Şi ăsta este obiectivul nostru principal.

Reporter: Care este totuşi reţeta căsătoriei de succes?

Emma Toader: Putem concepe căsătoria ca un laborator de dezvoltare personală. În interiorul acestuia creştem, ne dezvoltăm, ne descoperim. Uneori cu suferinţe, cu conflicte, de altfel conflictul poate fi un generator de progres. Un conflict în căsătorie ne forţează să depăşim propriile noastre limite, care de cele mai multe ori sunt imaginare. Astfel partenerii se vor cunoaşte mai bine, dar se vor cunoaşte mai bine şi pe ei înşişi. De cele mai multe ori divorţul nu este eşecul căsătoriei, ci eşecul persoanei, care nu s-a cunoscut suficient de bine pe sine. N-a înţeles pe celălalt, pentru că nu s-a înţeles pe sine însuşi. În astfel de cazuri nu divorţezi de celălalt, ci divorţezi de tine care ai fost incapabil să înţelegi relaţia.

Este adevărat. Căsătoria are anumite reguli, căsătoria te disciplinează. Dar importantă este uniunea între cei doi. Dacă aceasta există, nu mai consideri căsătoria ca pe o încătuşare. Am văzut odată un dans. O pereche dansa într-o colivie. Se trăgeau unul pe celălalt, era foarte frumos. Până la urmă ea reuşea să se strecoare printre gratiile coliviei şi voia să-l tragă şi pe el, dar el nu pleca. De fapt asta este căsătoria. Pentru unii gratiile sunt un obstacol, pentru alţii o protecţie.

O căsătorie poate avea succes când se cultivă, zi de zi bucuria întâlnirii cu celălalt. Ca un ritual. Ne bucurăm că suntem împreună. Dar, pentru asta, e de preferat să cultivăm bucuria fiecăruia. Mă bucur ca sunt cu mine, te bucuri că ești cu tine. Și când fiecare își ocupă rolul: femeia pe cel de femeie și bărbatul pe cel de bărbat. Când cei doi vor înţelege că de fapt nu sunt competitori, ci sunt complementari unul altuia, atunci căsătoria va fi una fericită. Altfel, partenerii se pierd în lupte epuizante.

PĂRINȚI ȘI COPII: VINDECARE

Prin copiii lor, oamenii mari se pot vindeca.

Asta nu înseamnă să pună presiune pe copii, să-i facă pianiștii, care nu au reușit ei să fie, sau doctorii la care au visat.

Lucrurile stau în felul următor:
Psihanaliștii spun că, ce învățam până la vârstă de 5 ani, e bine învățat și, după aceea, e repetiție.

Cu alte cuvinte, dacă până la 5 ani, relația noastră cu mama (sau cu tata) e „bușită”, atunci, implicit, și relația cu noi înșine e ” bușită ” și, ca adult, vom întâlni parteneri, care să ne confirme această relație bușită cu noi înșine.
Dacă nu conștientizăm.

Până aici, lucrurile sunt clare.
În momentul în care ajungi să fii părinte, lucrurile se pot schimba.

Se întâmplă următorul fenomen, de regulă: tu, ca mamă (sau ca tată) vrei să nu faci ce a făcut mama (sau tata) cu tine, vrei să schimbi relația cu copilul tău, să fie altfel decât ai trait-o cu părinții tăi.
(Din nefericire, așa cum explicam dintr-un alt articol, ceea ce înveți de la părinți, programele lor, intr-o primă fază, le repeți). Dar, vrei să faci altfel.

Și schimbi.
Dacă mama nu era prietena ta cea mai bună și nu te încuraja, tu (ca mamă) îți vei încuraja fetița și vei încerca să-i fii prietenă.
Dacă tatăl tău nu mergea cu tine la meciurile tale de fotbal, tu (ca tată) vei merge cu fiul tău. Și vei încerca să faci ce tatăl tău nu a făcut pentru tine.

Făcând lucrurile acestea conștient pentru fetița ta, tu, mamă, faci pentru fetița ta interioară, adică pentru tine!
Și tu, tată, faci pentru băiețelul tău interior!

Adică, ÎNCERCI SĂ „REPARI” ÎNTR-UN FEL nevoia nesatisfăcută de la propriul părinte.

Și ai șanse mari să vindeci la tine prin copilul tău.

Felul în care vorbești și te porți cu copilul tău este felul în care vorbești și te porți cu copilul tău interior, adică cu tine!!!

Vestea bună e că, prin copii, ai șansa să vindeci la tine!

Vestea mai puțin bună este că, prin copii, tu poți să satisfaci nevoile tale și nu pe ale copiilor tăi.
Dar, despre asta, vom discuta intr-un material următor.

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”
Specializare: psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

OGLINDA

Prima relație, după părerea mea, are rol vindecător.
De aceea, prima persoană (după mamă), cu care avem o relație semnificativă, este cea cu cel mai mare travaliu, care ne activează rana primară.
Apăsă pe această rană și relația este ca un travaliu.
Ne rostogolim, ne ridicăm și iar ne rostogolim.

Îl întâlnim pe celelalt ca să ne arate ce ne doare, ce ne lipsește sau, mai bine zis, ce credem noi că ne lipsește.

Dacă din relația primară am crescut, de exemplu, cu o stimă de sine scăzută, experimentând rușinea, prima relație cu un partener de sex opus are mari șanse să fie asemănătoare cu aceasta.

RELAȚIILE SUNT SEMNIFICATIVE PENTRU CREȘTEREA NOASTRĂ.

Relațiile (de cuplu, de prietenie, etc) sunt ca niște oglinzi, care ne arată părți din noi.

CÂND SCHIMBĂM LA NOI SE SCHIMBĂ ȘI OGLINDA. Mai corect, se schimbă ce vezi în oglindă.

TOATE RELAȚIILE REFLECTĂ, DE FAPT, RELAȚIA NOASTRĂ CU SINE!

Înțelepții antici știau: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul!”.

Oamenii sunt fascinați de oglinzi.
Dacă nu le place ce văd în oglindă, nu se mai uită în ea sau spun ca oglinda este deformată.

În basmul „Alba-ca-Zapada”, oglinda are un rol esențial.
„Oglindă, oglinjoară, cine e e cea mai frumoasă din țară? „.” Tu, Măria Ta, dar…”.

Balurile se desfășoară în săli cu multe oglinzi…
Dansatorii, balerinii exersează în oglindă.
Tunsul, coafatul, tăiatul părului, tot în oglindă.
Și pentru creșterea încrederii există exerciții de făcut în oglindă…

…Îndrăgostiții se oglindesc…
Lacul este o oglindă pentru Narcis, care se îndrăgostește de Sine…

Rățușca cea urâtă se crede urâtă, în raport cu reacția celorlalți.
Dar, în Oglinda lacului, se descoperă… Lebădă!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist
Specializare: psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică), autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.

CUM SĂ FACI SEX EFICIENT

Oamenii adoră rețetele!
De la rețetele culinare, de genul „Cum să faci cozonac fără frământare „, până la rețete de viață.

Sunt kilograme de cărți cu titlul Cum să te îmbogățești, O viață nouă în 7 zile, Cum să slăbești, Cum să respiri, Cum să fii fericit, Cum să mănânci, Cum să mergi, Cum să privești… etc.

Astăzi, m-am gândit să vă ofer și eu o rețetă: „Cum să faci sex eficient”.

Rețeta este formată din trei pași: pasul unu, pasul doi, pasul trei.
Ideea e că nu eu voi scrie ceva în dreptul fiecărui pas, ci voi!
Deci, spor la treabă!

P.S. Dragii mei, nu există o rețetă universal valabilă. Așa cum nici Complexul lui Oedip nu e universal valabil, după mine. Rețetele celorlalți sunt doar pentru a ne inspira în a crea propria rețetă.

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”
Specializarea:psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică).

BUCURIA!

„Vreau să scriu despre bucurie…!”, spun cu glas tare.
„Scrie ce frumoasă e viața! Ce frumos e „prima oară”!”, îmi spune Sonia, fiica mea de 9 ani.
„Prima oară, ce?”, o întreb.
„Prima oară când te-ai apucat de scris, prima oară când ai făcut un copil…!”, adaugă ea.

O privesc pe Sonia cum taie mere emoționată.
E prima dată când face tort pentru ziua mea(ajutată de mine).
Are dreptate. Copiii au întotdeauna dreptate! Pentru că ei n-au uitat, n-au avut timp să uite, pentru a-si aduce aminte mai târziu.

Bucuria e când fiecare lucru îndeamnă ” prima dată „!

Prima dată când am adorat mirosul de tei, prima dată când am scris primul meu articol, prima dată când am învățat să bat la mașina de scris, prima dată când mi-am văzut primul copil, pe Mihnea!

Prima dată când am stat lângă o zebră, la gradina zoologică!
Prima dată când am mers la o conferință de presă și îl cunoșteam doar pe Petre Roman, care lipsea!
Prima dată când m-am eliberat de un serviciu, care mă supunea!

Prima dată când am început să privesc oamenii, fără să mă mai grăbesc nicăieri!

De fapt, Sonia are mare dreptate!
BUCURIA este să privești fiecare zi ca și când ar fi PRIMA DATĂ!
Cu entuziasm! Ca un copil! In sărbătoare!
Ca și când în fiecare zi ar fi ziua ta de naștere!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică), programare la cabinet la tel.0744564628

DESPRE DUMNEZEU, MIRACOLE ȘI ALTELE…

Am fost invitată, zilele acestea, să dau un interviu la o televiziune, pe teme dragi sufletului meu…

Am fost întrebată, printre altele, cum îl văd eu pe Dumnezeu.

Am zâmbit și am răspuns așa cum mi-a venit, în acel moment…

Se spune că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea lui.
De fapt, ceea ce este în interiorul nostru ( sufletul) este Divinitate, este după …”chipul și asemănarea Lui”!!
Această energie din noi!

Bineînțeles că fiecare și-l imaginează pe Dumnezeu cum vrea, cum poate…
Eu îl văd ca pe un părinte bun și iubitor și blând…

Mai târziu, după ce am ajuns acasă, mi-a venit un alt răspuns: e ca și când facem o pictură minunată. Pictura este „după chipul și asemănarea noastră”, suntem tot noi, dar sub altă formă… Omul e Creatorul picturii, iar pictura e creația lui.

Cam așa este și cu Dumnezeu…El e Creatorul și noi suntem creațiile lui!

Dar ” pictura” ce face? Zice:”Doamne, parcă n-ai pus suficientă culoare în stânga! Doamne, sunt prea multe desene în pictură! (Sunt prea gras, sunt prea slab, sunt prea mic, sunt prea ca la țară…!!!)

Cu alte cuvinte, creația e cam cârcotașă, în loc să accepte că pictura e perfectă, după „chipul” Creatorului ei…!!!

Și mai e ceva…

În general, Femeia nu are nevoie de dovezi științifice, care să arate că există Dumnezeu.
Ea crede!
Bărbații, mulți dintre ei, da, caută, au nevoie de astfel de dovezi, raționalul și logica sunt mai puternice și nu e nimic rău în asta (Suntem diferiți, mere și pere, vă amintiți?!)! Există mai mulți de Toma Necredinciosu’!

De ce credeți că femeia nu are nevoie de dovezi științifice că există Dumnezeu??

Pentru că ea experimentează MIRACOLUL!
Dă naștere! În ea se întâmplă MINUNEA! – Văzutul se întâlnește nevăzutul!!

Corpul ei se adaptează perfect, atunci când în el mai este o nouă viață!
Ați văzut că femeile însărcinate sunt mai frumoase ca oricând, chipul lor strălucește…!? Ca să nu vorbesc de energia pe care o au atunci…Îmi amintesc de Bogdana Păun, care, ca ziaristă însărcinată (la propriu), era în toate delegațiile cu politicieni și învăța engleza și alte lucruri, pe care nu le făcea în mod curent…Mai avea puțin și se apuca de sărituri cu parapanta…!

Noi vrem să vedem miracole, ca să credem, când cheia e să credem ca să vedem miracole…!

„Crede în lucrurile care nu se văd, iar recompensa ta va fi să vezi lucrurile în care ai crezut”, zice Sf. Augustin.

Am vorbit despre multe în acest interviu, care va fi difuzat de Paște.

Fără a judeca pe nimeni, pentru că fiecare are dreptul de a alege, am spus că și cei care se numesc „atei” au o treabă cu Divinitatea, pentru că ei, de fapt, neagă, se luptă cu aceasta, dar, în fapt, se raportează tot la ea!!

Fiecare îl vede pe Dumnezeu cum vrea și în funcție de vibrația pe care o are, adică de nivelul său de conștiință (a se vedea scala cu nivelele conștiinței umane a lui David Hawkins).

Un om în frică, în furie îl va vedea răzbunător și plin de pedepse.
Un om în iubire îl va vedea bun și înțelegător și plin de iubire!

Pentru că, dragii mei, felul în care îl vedem pe Dumnezeu e felul în care ne vedem pe noi înșine!!!!

Iubim, suntem iubiți si din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică), programare la cabinet la tel. 0744564628

COPII ȘI PĂRINȚI: TRANSGENERATIONAL

Indiferent cum vor proceda părinții, indiferent de ce tip de familie vor oferi, copiii lor vor încerca (și unii vor și reuși) să facă invers decât au făcut părinții.

Un copil dintr-o familie tradițională, cu mese regulate duminica, cu ritualuri bine stabilite și fixe, va tinde să-si facă o familie boemă, în care nimic nu-i fix.

Și, invers, copilul dintr-o familie dezordonată va tinde să aibă o familie așezată, sigură.

Cu alte cuvinte, părinții pentru cei mai mulți devin modele de cum nu doresc să fie…

Experiențele părinților, trăite prin ochii copiilor, sunt drumuri de genul „pe aici nu vreau să trec!”.
Și, ce primește Universul?

Nu ia în considerație negația! Și, în prima fază, copiii deveniți adulți experimentează, parțial, tipul de viață , tiparele părinților. Apoi, unii pot să facă altfel decât au făcut părinții lor…, dacă „rup cercul”…

Băieții își promit că nu vor fi ca tatăl lor, iar fetele că nu vor trăi o viață ca a mamei lor…

Și, temperamental, copiii sunt diferiți de părinți, nu degeaba se spune că sare o generație și seamănă cu…bunicii.

Dacă mama e dezordonată, fetița va fi in general ordonată și invers.
Dacă tatăl e „cocoșul” care nu cântă în casă, fiul va dori să fie cocoșul vocal din familia lui! Și, tot așa…

Cu alte cuvinte, familia este un model pentru copil , dar un model de „așa nu!”…

„Eu nu voi face așa!”, este angajamentul, conștient sau inconștient, al copilului.

Individul se dezvoltă, astfel, în comparație și se situează, în general, în opoziție, cu modelele parentale.
Doar dacă va admiră aceste modele parentale, va încerca să le imite, în mod conștient.

Creșterea va veni, însă, după propriul bagaj al experienței, când tânărul sau tânără se va scutura de balastul identificării cu unul dintre părinți, pentru a-și găsi propria individualitate.

Adică, atunci când fostul băiețel sau fosta fetiță va conștientiza că este normal să aibă caracteristici atât de la mamă, cât și de la tată și, la fel de normal, e să-și slăvească și să-și cultive unicitatea!

Această etapă de maturizare este cea de acceptare a ceea ce este, bază a explorării abilităților specifice…

E ca și când ghinda acceptă că este ghindă și dă voie copacului, care iese din ea, să crească, într-un aparent paradox: un copac asemănător cu ceilalți și, totuși, atât de diferit!!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare: psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică), programare la cabinet la tel.0744564628

PSIHOLOGIA RUGĂCIUNII

Motto: Iubește și fă ce vrei! Sf. Augustin.

De ceva timp, mă tot gândesc să scriu despre Psihologia Rugăciunii…

În timpul facultății, am avut minunate cursuri „despre suflet” și despre psihologia rugăciunii, ținute de către prof univ.dr. Ion Mânzat, președinte al Asociației de Psihologie Transpersonala din Romania.

Prof. Ion Mânzat, in vârstă de 80 de ani, șugubăț și „zănatic”, ne-a zis că vârstă pe care o are îi permite să spună ce crede, fără a-i mai fi teamă de judecata celorlalți.

El ne-a povestit despre un experiment la NASA, când, după lansarea unei rachete în spațiu, la ceva timp, s-a pierdut legătură de la centru cu echipajul din nava spațială.

Echipajul navetei spațiale avea nevoie să știe coordonatele 70-130-150 (să zicem), dar personalul de la centru nu avea cum să le transmită, din cauza întreruperii legăturii.

Atunci, un grup de 30 de psihologi s-au concentrat și au reușit să transmită aceste coordonate (70-130-150) echipajului navei, prof Mânzat explicând faptul că, iată, gândul nu are granițe de timp și de spatiu.

Gândul este foarte puternic!
Gândul este energie!
Gândul transcende timpul și spațiul!

Nu degeaba se spune: „Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească! „.
Și, dacă gândul transcende timpul si spațiul, ce este rugăciunea?

Dragii mei, Rugăciunea este gând racordat la vibrație înaltă!
Rugăciunea este îndumnezeire!
Este transcendere!
Este strigătul Sufletului către Creator! Către Divinitate!

Creatorul ne-a trimis să ne bucurăm! Să experimentăm Iubirea sub toate formele ei! Divine și pământești! (Cer și Pământ).

Dar, prinși in ” somnul hipnotic”, cum zicea Visătorul din Școală Zeilor, uităm…!
Și, mergem prin viață, multă vreme, adormiți…! Până ne Trezim!

Trezirea sau a trăi conștient înseamnă a te minuna, zi de zi, de propria viață și de tot ce înseamnă Miracolul Vieții!

Iar Rugăciunea este calea de a-ți reaminti asta, atunci când uiți!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții, în curs de apariție, „Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică și NLP( programare neurolingvistică), programare la cabinet la tel 0744564628