Infidelitatea – fructul interzis

Data trecută am vorbit cu psihologul Emma Toader despre gelozie. Acum propun ca să facem un pas înainte şi să vedem ce se întâmplă, dacă gelozia are şi motive şi unul sau amândoi parteneri îl înşală pe celălalt.

Reporter:Care pot fi motivele infidelităţii?

Emma Toader: Oamenii înșală pentru că e ceva “interzis” și ce e interzis atrage. Are legătură cu povestea originară, cu “mușcatul” din mărul interzis.

Apoi, fiecare, bărbat sau femeie, vrea validare din partea celuilalt, vrea admirație și, mai ales, subliniez, VREA SĂ SE SIMTĂ VIU și asta duce de cele mai multe ori la această experiență.

Prin erodarea relației de cuplu, prin grijile și neputințele zilnice, femeia și bărbatul, în cele mai multe cazuri, își pierd din admirația reciprocă. Și ajung într-un moment în care au nevoie de o altă persoană pentru a confirma ceea ce știu despre ei înșiși sau vor să știe: că sunt frumoși, puternici, calzi, demni de admirație.

E ca și când schimbă oglinda, pentru că în oglinda în care se vedeau zilnic nu vor să se mai vadă. Asta e valabil și pentru bărbat și pentru femeie.

Există, însă, niște diferențe legate de mentalitate. Societatea încurajează sau tolerează mai ușor ideea că un bărbat poate să înșele. Uneori asta e văzută ca o validare a bărbăției lui. Nu același lucru se poate spune despre o femeie care înșală. Ea e privită diferit de societate în comparație cu un bărbat care înșală.

Mai e o diferență, un bărbat care înșală se poate întoarce la soție sau poate să înșele în paralel cu relația de căsătorie, în timp ce o femeie care înșală, de obicei, ea marchează sfârșitul relației de cuplu în care se afla inițial. Bărbații știu asta instinctiv, iar femeile află experimentând…

Pentru că femeile se implică altfel, nu doar sexual, ci și emotional. Nu spun că bărbații nu se implică emotional, ci doar că sunt creați diferit și au strategii diferite și o să explic asta imediat.

Reporter:În ce măsură sunt separabile relaţiile sufleteşti şi cele sexuale?

Emma Toader: Aici voi explica diferența dintre femeie și bărbat. Bărbații și femeile, repet, au fost creați diferit și acesta este miracolul. Chiar în metafora de bază se arată că bărbatul și femeia au fost creați diferit: el din lut ( așa e povestea) și ea din coasta lui.

Și mintea bărbatului e altfel structurată decât a femeii. Bărbatul are ”sertărașe” pentru fiecare lucru:un sertar pentru soție, un sertar pentru copii, un alt sertar pentru job, un sertar pentru undițe, un sertar, pentru amantă, un alt sertar pentru ciorapi, etc…

Femeia (țineți-vă bine!)) are un sertar uriaș pentru toate!

Să vedeți și când vorbesc bărbatul cu femeia, ce bine comunică?! Fiecare vrea să așeze sertarele celuilalt. Asta se numește, de cele mai multe, ori căsătorie.

Dar ,să revenim. Când o femeie înșală, asta se traduce de cele mai multe ori drept ruperea, sfârșitul relației de cuplu, pe care aceasta o avea înainte de a înșela. E ca un semnal al femeii: ”Am cam terminat-o cu felul acesta de mâncare!”. Bărbatul poate servi mai multe feluri, în același timp.

Reporter: Este posibil ca o persoană să iubească toată viaţa o singură femeie sau un singur bărbat, dar să aibă aventuri erotice şi cu alte persoane?

Emma Toader: Este posibil orice. Dar intrăm în altă discuție. În primul rând, ne vom întreba ce înseamnă, de fapt, a iubi? Pentru că, de cele mai multe ori, nu știm ce înseamnă a iubi. Credem că a iubi înseamnă a primi de la celălalt ceva. Adică îl iubesc pe celălalt și celălalt trebuie să îmi dea ceea ce am eu nevoie sau ceea ce vreau eu de la el. De multe ori, vedeam iubirea ca pe o formă de a poseda, a avea ceva de la celălalt…și de aici apar distorsiunile și conflictele și restul.

Reporter:Toleranţa unui partener faţă de infidelitatea celuilalt în ce măsură poate să salveze o relaţie (dovedeşte dragostea şi ajută pe cel „rătăcit” să se întoarcă, sau dimpotrivă îl încurajează spre alte aventuri)?

Emma Toader: Infidelitatea e semnalul că ceva s-a schimbat, e clopoțelul care sună… Ne putem întreba dacă infidelitatea este o chestiune care ține de natura umană sau de autoprogramarea noastră? Ce mă determină pentru mine, bărbat sau femeie, să fiu infidel ? Poate să fie și o programare, am mai văzut asta și la alții, e ceva nou, vreau să experimentez. Sau, înșel atunci când eu, bărbat sau femeie, nu mai sunt mulțumit(ă) de felul în care am ajuns alături de tine, de felul în care mă simt. Și, atunci, am nevoie de o altă trăire, cu altcineva.

Cât despre ”a salva” o relație în care unul este infidel, de cele mai multe ori ”salvatorul” va fi frustrat, vor fi salvate doar aparențele, dar rănile vor rămâne sau vor fi astupate cu un plasture.

Reporter: Sunt cupluri care în mod „planificat” recurg la relaţii cu parteneri ocazionali, pentru a îmbunătăţi viaţa lor sexuală sau sentimentală. Aşa numitele cluburi pentru swinger-i satisfac această dorinţă a unora. Ce părere aveţi despre această practică?

Emma Toader: Asta e fantasma preferată a bărbaților, a celor mai mulți. Vine din timpuri străvechi, se află în zestrea lor genetică.Visează la haremuri, pentru că haremurile au existat, în diverse zone geografice, în diferite secole, cu denumiri diferite. Deci, au această amintire ancestrală…Ce poate fi mai plin de măreție pentru un bărbat, ce poate să îi dea o stare de putere decât ideea că poate poseda mai multe femei, eventual adunate în același loc?!

Spuneam că bărbatul și femeia au fost creați diferit și asta ne poate face să înțelegem diferențele și nu să ne pierdem în lupte de putere…

Reporter:Infidelitatea îmbogăţeşte emoţional pe cineva, sau dimpotrivă, goleşte de sentimente?

Emma Toader: Depinde. Poate goli de sentimente, poate îmbogăți sentimental și le poate face pe amândouâ, în același timp.

Nimeni nu îl poate controla pe celălalt. Asta e o axiomă. Putem doar să fim loiali față de noi înșine… Infidelitatea poate marca sfârșitul unei relații sau poate contura trezirea unor noi trăiri.

Noi am ales să o numim infidelitate. Ea este o experiență, care arată ceva despre noi. Fiecare ne credem unici și, chiar suntem, iar infidelitatea vine să zdruncine această unicitate. Cum te poți simți când ai aflat că te-a înșelat soția? Numai unic nu te poți simți…! Și ce înseamnă să fii loial? Sunt întrebări la care fiecare poate să-și răspundă.

Așa cum spunea, de multe ori, îl căutăm pe celălalt – bărbat sau femeie – nu pentru a-l iubi, ci pentru a-l poseda. De multe ori, îl căutăm pe celălalt, nu pentru a-l iubi, ci pentru a ne confirma cine credem noi că suntem… În speranța că poate celălalt ne vede strălucirea, pe care noi am uitat să o mai vedem. Când aflăm cu adevărat cine suntem, de abia atunci începem să iubim…! Pentru că începem să ne iubim.

Székely Ervin, Rador

Gelozia noastra de toate zilele

R.: Ce este gelozia?

Emma Toader: Gelozia este o trăire omenească şi reprezintă teama de a pierde “obiectul dorit”. Gelozia este în fiecare din noi. Este o sămânţă pe care o udăm, o cultivăm şi o creştem sau, dimpotrivă, o ignorăm sau, câteodată, doar ne prefacem că o ignorăm. Gelozia apare din frică – așa cum spuneam, frica de a pierde obiectul dorinței tale. Și asta atrage alte frici – frica de respingere, de abandon, frica a nu fi suficient de bun, frica de competiţie, frica de eşec.

R.: Spuneţi că gelozia este un sentiment omenesc. Deci nu poate fi rău. Cu toate acestea, gelozia exagerată poate să ducă la un comportament iraţional, mergând până la crime. Literatura, muzica este plină de astfel de exemple, să ne gândim doar la Othello sau la Carmen. Unde este limita? Când, acest sentiment firesc devine nociv?

Emma Toader: Nu spun că gelozia este bună sau rea, eu spun că ea există în fiecare dintre noi, în doze mai mari sau mai mici. În doze mari, hrănită cu multă teamă, gelozia poate deveni patologică, periculoasă.”Mi-am pierdut mințile”, poate spune o persoană foarte geloasă pe partener, crezând că acest partener îi aparține. Unul dintre parteneri este văzut ca fiind ”în posesia” celuilat. Se și spune, de altfel, în aceste cazuri, ”ești al meu!”, ”ești a mea!”. Atașamentul și ideea de posesiune a celuilat duce, apoi, la frica de pierdere. Dar, paradoxul este că nu poți să pierzi ceva ce nu e al tău…

R.: Care este raportul între dragoste, iubire şi gelozie. O vorbă populară spune că nu iubeşti cu adevărat pe cineva, dacă nu eşti şi gelos. Aşa este?

Emma Toader : Așa cum spuneam, sămânța geloziei există în fiecare dintre noi. Noi alegem, însă, dacă o hrănim sau nu. M-aș întoarce puțin în urmă – vrem, nu vrem, drumurile ne duc de multe ori în copilărie – și ajungem la primele momente de manifestare a geloziei, ajungem la copilul mic, care vrea iubirea și atenția necondiționată a mamei. Dar, oricum s-ar manifesta această atenție și iubire, copilul o va percepe într-un anumit fel. Se va simți, uneori, respins sau abandonat și asta va fi rana primară. Ajuns adult, va întâlni persoane cu care va ajunge în relație de cuplu, care vor ”apăsa” pe această rană primară.

În noi e un cocktail de emoții, de trăiri, care vin din lucrurile pe care le-am mai trăit. Uneori e și iubire și frică și gelozie, în doze diferite. Suntem învățați că, dacă iubești, ești și gelos. Asta poate fi doar o scuză pentru a ne ascunde, în unele momente, fricile și dorința de control.

R.: Ca un profan în ale psihologiei totuşi aş întroduce un element în această ecuaţie dragoste – gelozie şi anume încrederea. Încredere în celălalt şi încredere în capacităţile noastre, că acea persoană nu mă va părăsi, pentru că se simte iubită, se simte în siguranţă alături de mine. Greşesc?

Emma Toader: Nu greșiți. Știți care este opusul geloziei? Opusul geloziei nu este indiferența, ci este iubirea și, mai precis, iubirea de sine. Ea duce la încrederea în sine. Din păcate, suntem tentaţi să punem toate reflectoarele pe celălalt, să-l urmărim, să-l pândim, să-i analizăm fiecare gest, din teama de a nu-l pierde, dar nu ne analizăm pe noi înşine. Nu ne preocupă ce se află dincolo de această frică de a pierde. E de preferat să vedem dincolo de propria gelozie şi să constatăm că, de cele mai multe ori, nu avem încredere în celălalt pentru că nu avem încredere în noi înșine, nu ne iubim, dar avem pretenția ca celalalt să ne iubească.

R.: În fine, cum putem să ne vindecăm de gelozie excesivă?

Emma Toader: În primul rând, trebuie să conştientizăm această problemă. Să analizăm cum ne simţim, cum ne manifestăm. Faptul că vrem să ne vindecăm este primul pas spre vindecare, după conştientizare. După aceasta, fiecare poate să găsească propria cale spre vindecare. Unii aleg să meargă la psiholog. Alţii citesc foarte mult, alţii găsesc modele, mentori, care au trecut prin situaţii similare şi au depăşit problemele. Cu cât ştim mai mult despre noi, cu atât vom găsi mai uşor soluţiile. Toate răspunsurile sunt în noi. Noi doar învățăm să le auzim.

Ervin Székely – RADOR

CEL CARE…

Trăiește nu doar cel care se mișcă, ci cel care simte, care se bucură, care zâmbește…,
Cel care își urmează visele, chiar dacă toți îi spun că e nebun…
Cel care schimbă ce pare cert cu ceea ce pare incert, doar pentru că nu se mai regăsește în aceeași certitudine…,
Cel care renunță la control, înțelegând că e o iluzie…
Cel care renunță în a-i mai judeca pe alții, înțelegând că în alții se vede pe el însuși…
Cel care se abandonează Divinității și începe să iubească și, mai ales, să se iubească…
Cel care nu se mai grăbește, pentru că este deja unde îi era dat să fie…

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
Emma Toader

Agresivitate versus Blândețe

În fiecare zi, ne putem întreba: „Ce îmi hrănesc eu, acum – agresivitatea sau blândețea?”

Agresivitatea e atributul Egoului.
Blândețea e atributul sufletului.
Agresivitatea caută justificări și vinovați.
Blândețea nu caută nimic.

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții in curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare: psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică)

MIC DICȚIONAR DE EXPLICAT FEMEIA – FLORILE

Femeia se încărca de la flori, cadouri și de la natură.
Bărbatul se încarcă de la Femeie.

Florile reprezintă pentru femei o sursă puternică de încărcare.
Dacă femeia e încărcată și fericită, toți cei din jurul ei beneficiază de această energie.

Creatorul ne-a creat diferit: Femeie – Bărbat, pentru a fi complementari și a face echipă. Și noi, ce facem?! De cele mai multe ori, facem război!

Așa cum spuneam, suntem creați diferit, cu nevoi diferite.

Nu există femeie, care să nu vibreze, care să nu se lumineze, atunci când primește flori! Nu există! Dacă o femeie nu vibrează când vede și adulmecă florile, atunci e în energie masculină. Nu e femeie, e mai mult bărbat.

Marea industrie de flori este creată special pentru femeie. Chioșcurile pline cu flori la colț de stradă sunt construite pentru femeie. Varietatea de sortimente, mirosuri și culori există special pentru femei!!!

Nu ai să vezi un bărbat fericit că primește un buchet de flori. El se va bucura, eventual, dacă primește cadou o sticlă cu vin.
Sticla de vin are formă de…falus!
Florile au formă de…nemărginire!

Vedeți?! Și cadourile sunt create special pentru destinatarii lor. Și e de preferat să nu judecăm dorințele și nevoile celuilalt (femeie sau bărbat). Ca să nu fim și noi judecați.

Mulți bărbați sunt educați să meargă cu flori, când se întâlnesc cu o femeie. Nu e doar un gest de politețe. E mult mai mult! PANTERA SĂLBATICĂ DIN FEMEIE SE ÎMBLÂNZEȘTE LA VEDEREA FLORILOR!

Femeile sunt fascinate de flori! Iar bărbații sunt fascinați de femei!

Nu vezi o mireasă fără un buchet de flori în mâna. Nu vezi o premiantă a jocurilor olimpice fără un buchet de flori în mână. Nu vezi o profesoară, care să nu fi primit flori.

Pentru că femeile se oglindesc în mod inconștient în flori.
Florile, pe care ele le preferă, le caracterizează pe femei, în acel moment din viața lor.

Pentru că floarea e chiar ea, femeia – frumusețea și miracolul vieții! (Creatorul a hotărât ca femeia să nască, în ea să se întâlnească vizibilul cu invizibilul, spiritul și materia. Adică, toate generațiile au existat prin acest rol magic al femeii, avându-l partener pe bărbat! Repet, PARTENER, nu inamic!).

Femeia se încarcă de la flori și de la natură.
Bărbatul se încărca de la femeie.
O femeie descărcată (nefericită) nu poate oferi nimic.
O femeie încărcată (fericită) oferă Infinitul!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist
Specializare: psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică)

PSIHANALIZA ȘI ACTORII

Actorii nu fac decât să pună în act ceea ce omul obișnuit interpretează în fiecare zi: rolurile.
Rolul de mamă, de fiică, de tată de iubit, de copil, de adult, de soție, de soț..

Dacă întrebi un actor ce rol i-a plăcut cel mai mult dintre cele jucate, cel mai probabil va spune că aproape toate, pentru că ele, rolurile, sunt părți din el. Părți care, dacă nu sunt la vedere, sunt ascunse în Umbra sa, a actorului.

Omul obișnuit, care urcă doar pe scena vieții lui, primește rolurile la fel de inocent ca omul-actor. Nu știe ce înseamnă să fii soț sau soție, femeie sau bărbat, amant sau amantă angajat sau angajator, dar descoperă pe parcurs bogăția rolului, pe care încearcă să-l joace impecabil, uneori identificându-se cu el.

Ce se întâmplă când te identifici cu rolurile? Cine mai ești tu, dincolo de rol?
Sunt întrebări atât pentru actori, cât și pentru spectatori.

Ne putem întreba și de ce vin oamenii la teatru?
În afară de răspunsul clasic: ca să se re-creeze, mai este o explicație. Teatrul poate fi o formă de terapie, cea mai apropiată fiind psihodrama, când personajele pun în act lumea interioară a privitorului.

Poate de aceea sunt mari actori, care pentru actul creației lor, au ales psihanaliza.
Woody Allen a mers, săptămânal, mulți ani la rând, la psihanalist, devenind analizatul din terapia psihanalitică.
Și marele actor John Malkovich a ales să facă terapie psihanalitică.
De ce Woody Allen mergea la psihanalist? Pentru că ăsta era modului lui de a se re-crea, de a se crea din nou, de a se descoperi cu lumea lui interioară, de a accesa părți din el și noi resurse. Ședințele de terapie, cu trăirile și dialogurile lor, erau, de multe ori, fructificate în rolurile pe care le juca.

Pentru că psihanaliza pentru actor este ca teatrul pentru omul obișnuit: o poartă, care deschide noi întrebări și drumuri spre miezul ființei!
E plonjarea în interiorul ființei, pentru a găsi perla și anume cine este omul, dincolo de rol…

EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire

CADOUL

Puterea intenției, despre asta vom vorbi și despre cadouri.

O prietenă foarte bună era stresată pentru că urma să plece dintr-o deplasare la munte, in interes de serviciu, unde avea mult de muncă.
I-am spus să considere deplasarea la munte drept un cadou pentru ea, venit de la Univers.
Știți ce s-a întâmplat? Autocarul in care a mers a fost gol, avand-o doar pe ea musafiră, împreună cu organizatorii deplasării. A ajuns la munte, unde a avut puțin de lucru, dar prietena mea a avut timp să se plimbe prin Poiana Brașov, alături de niște gazde minunate.
Ceea ce părea un coșmar și o epuizare a fost cadoul, despre care i-am vorbit…

Atunci când iei fiecare lucru ca și când ar fi un cadou pentru tine, asta experimentezi.

Dacă mergi cu autobuzul, să te gândești că autobuzul a venit special pentru tine…

Dacă îți cumperi fructe, să te gândești că ele au fost culese special pentru tine…

Și Soarele răsare special pentru tine, chiar dacă sunt zile in care nu ai timp să-l vezi…

Să trăiești fiecare zi, ca și când toate sunt un cadou pentru tine, înseamnă să fii din ce în ce mai prezent in viața ta și în recunoștință.

Existau triburi care se trezeau dimineața gândind că trezirea lor ajută Soarele să răsară in fiecare dimineață…

Cum este să te trezești și să îi spui Soarelui:”Îți mulțumesc că și azi ai răsărit pentru mine?!”.

Asta înseamnă să experimentezi, zi de zi, BUCURIA, uimirea, fascinația, entuziasmul, recunoștința!
Cu toate cadourile Pământului pentru tine!

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
Emma Toader, psiholog și jurnalist, autoarea cărții in curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

DESPRE MITUL IUBIRII NECONDIȚIONATE ÎN RELAȚIILE DE CUPLU

Iubirea necondiționată este doar iubirea mamei față de copiii ei. Punct.

Nu vorbim, acum, despre Divinitate și despre iubirea necondiționată a Divinității. Vorbim despre relațiile dintre noi, oamenii.

Nici iubirea tatălui față de copiii săi nu e necondiționată. Tatăl pune niște limite, are niște cerințe (ceea ce e normal, după mine). Își iubește copiii, dar are așteptări de la ei.

Când ai așteptări, nu ai cum să ai iubire necondiționată…

În relațiile de cuplu, nu se pune problema de iubire necondiționată. Deși ne mai îmbătam cu această iluzie.
Nu spun că trebuie să pui condiții. Ci explic imediat.

Dacă tu îl iubești pe celălalt și îi tot dai, îi oferi, fără să ai așteptări, bravo, ai devenit iluminat!
Dar, în forul tău (superior, inferior, cum vrei să-i spui) dăruiești și e normal să și primești. Dacă doar dăruiești și nu primești, mai devreme sau mai târziu, vei fi frustrat. Dacă doar primești, dar nu dăruiești, mai devreme sau mai târziu, îl vei frustra pe celălalt.

Așa că, în relațiile de cuplu, armonia e atunci când dai-primești, primești-dai. Amândoi sunt în poziția de câștig-câștig și nu de câștig-pierdere.
Bineînțeles că vorbim de percepții.

Am spus că în forul tău (superior, inferior, cum vrei să-i spui) dăruiești și e normal să și primești.

Hai să revenim la cum se întâmplă lucrurile în natură, cea mai bună profesoară a noastră.
O floare din grădină dăruiește parfumul ei, culoarea și frumusețea ei și energia ei. Îți bucură toate simțurile: tactil, miros, văz…
Pare că oferă acest lucru necondiționat. La prima vedere.
DAR! Înainte de a oferi, ea a primit! A primit din bogăția pământului în care a fost plantată, a primit apă, aer, soare!
Și, de multe ori, înainte de a răsplăti privitorul cu parfumul ei, acea floare a fost îngrijită cu multă atenție și iubire de grădinar!
Femeia e Floarea!

Iubim suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.
Specializare: psihologie clinică și NLP (programare neurolingvistică)