În ritmul și în felul în care se desfășoară școală românească, să nu ne mirăm dacă, în viitor, cabinetele psihologilor vor fi pline de copii și de părinții lor.
TOAMNA ANULUI 2016. ROMÂNIA. Începe școala. Tristețe mare pe copii! Mulți sunt anxioși pentru că (nu o să credeți!!)… nu au reușit să-si facă temele pentru vacanță!!!
Ca să nu mai rămână repetent și anul acesta…, nu, asta era pe vremea lui Caragiale, acum e și mai și!!
Ca să nu se bucure prea mult în această vacanță, mulți dascăli ( cu acordul multor părinți) le-au dat copiilor, înainte de încheierea anului școlar, caiete cu muuulte teme pentru vacanță.
” Noi in Spania nu aveam nicio tema în vacanță și nici la sfârșit de săptămână „, povestea un băiețel in parc.
” Noi avem caiete întregi”, ii explica un altul despre cum e în Romania.
Deoarece „grija” predominantă este „să nu uite!”. Să nu uite temele, dar pot să uite bucuria, relaxarea… Până la urmă, la ce bună atâta relaxare?!
Mă gândesc că, dacă aș fi fost acum elevă, nu cred că aș fi reușit să trec clasa, la câtă presiune pun profesorii și părinții pe umerii unui copil!…Eram un copil atât de timid! Fără încurajarea plină de blândețe a învățătoarei mele, nu aș fi reușit multe, inclusiv să fiu premiantă cu coroniță și, mai târziu, să fac două facultăți! (Mulțumesc, doamna învățătoare Filipache Adriana!).
În zilele noastre, însă, îndemnul buimac pentru copii este să învețe muuult, până la epuizare!!
Nu contează dacă le place o materie sau alta, dacă au aptitudini pentru matematică, de ex., ei au de făcut 30-50-90 de exerciții de pe o zi pe alta!
Iar, temele devin spaima copiilor și a bunicilor și a celor care se afla alături de ei!
Am auzit bunici, care povesteau cum nepoții lor plângeau, pentru că aveau prea multe teme pentru acasă. Am auzit părinți, care spun că lucrează și ei o parte din teme, pentru ca ai lor copii să reușească să le termine.
Ce contează? Cine să-i audă? Și, mai ales, cine să îi ia in seamă?! O învățătoare și un profesor sunt mai apreciați, uneori, cu cât dau tone de teme pentru acasă și cu cât au copii premianți la multele și inepuizabilele concursuri dintre școli.
Preocuparea este îndesarea informațiilor in capul copiilor, să știe cât mai multe și din cât mai multe domenii și, dacă se poate, aceste multe lucruri să fie învățate în timpul liber de acasă.
Prea putini se interesează de suflețelul lor, de personalitatea lor in formare și de felul în care își gestionează emoțiile și lumea lor interioară!
Nu contează cât de nefericiți se simt, când deschid caietul de teme și zic, neputincioși: „Iar am 60 de probleme de rezolvat!”.
În luna mai, am fost prezentă la o reuniune a psihologilor, la care un profesor universitar, specialist in psihologia școlară, a arătat că, potrivit studiilor, ELEVII ROMÂNI SUNT PRINTRE CEI MAI NEFERICIȚI DIN LUME!
Printre motive, temele exagerat de multe și mediațiile!
Meditațiile au început să fie puse ( țineți-va bine!!!) din clasa pregătitoare!
Cunosc un caz, in care un copil cu inteligență peste medie suferea cumplit pentru că învățătoarea lucra cu jumătatea din clasă care știa, deja, să citească în clasa pregătitoare.
Copilul a început să somatizeze trăirile sale prin dureri de burtă și prin dimineți in care, plângând, refuza să meargă la școală.
Părinții disperați au dus copilul la doctor si, apoi, l-au înscris la afterschool, în speranța că va lucra în plus față de școală pentru a ajunge la nivelul înalt din (atenție!) clasa pregătitoare, in care se afla!
Mama copilului a intrebat-o, după un timp, pe învățătoare despre progresele copilului său, ca urmare a eforturilor de la „after”.
Răspunsul învățătoarei a fost halucinant, după mine :” Da, se văd progrese la copilul dumneavoastră, dar să știți că nici colegii lui n-au stat pe loc!”.(??!).
Cunosc din ce în ce mai multe cazuri de copii din clasele I-IV, care au apelat la sprijin psihologic pentru adaptarea la sistemul de învățământ românesc.
Cunosc copii premianți la concursuri importante de pian, care au fost lăsați corigenți la chimie, cu multă ușurință, de profesori, care spuneau: „Lăsa, nu te mai ascult acum, că ai timp să înveți la vară! „.
Cunosc copii înspăimântați de ora de religie, unde o profesoară, în loc să le vorbească despre iubire și Divinitate, ii speria cu Apocalipsa!
Ei, dragi adulți, ce părere aveți?
Intr-un fel, școala românească seamănă mult, este o oglindă a felului in care cei mai mulți dintre angajatori se poartă cu angajații lor: sunt vânate greșelile, sarcinile sunt până la epuizare, stima de sine e călcată în picioare, abilitățile individuale nu sunt luate în considerare, e încurajat sistemul paralel de meditații, iar sufletul (copilului, în cazul nostru)…- ce e aia??!
Nu mai vorbim de felul in care este structurat anul școlar, cu vacanțe rare și foarte scurte…!
Cândva, am adorat o învățătoare- Cristina Georgescu de la Școală 79 din Bucuresti- pentru o frază, spusă de ea, părinților, la început de an școlar: „E important să dobândească cunoștințe, dar să nu uităm și de suflețelul copiilor și mai cred că e important ca ei, copiii, să vină cu bucurie la școală! „.
Da, e important să acumuleze cunoștințe, dar, după mine, cel mai important este ca un copil să meargă cu BUCURIE la școală!
Sunt șanse ca, apoi, să meargă cu bucurie la job și… prin viață!!!
În caz contrar, cabinetele psihologilor vor fi pline, în viitorul nu tocmai îndepărtat, de copii și de părinții lor…!!!
Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist
Psiholog Emma Toader - Porţia de fericire 
Cred ca treaba asta cu tone de teme se intampla doar in scolile de fitze. Si se intampla pentru ca are cu cine sa se intample. Baiatul meu cel mare, care acum are 15 ani, a fecventat 3 scoli diferite in Romania si niciodata nu a avut multe teme. Daca as fi considerat ca are prea multe, nu l-as fi lasat sa le faca. Si daca parintii copiilor mentionati in articol ar spune toti clar profesorilor ca nu sunt de acord cu temele, profesorii n-ar mai da. Dar nu, parintii tembeli probabil se intrec in odrasle, care e mai bengos, care stie sa citeasca mai repede, de la 1 an daca se poate,care ajunge la cea mai buna scoala, la cel mai bun liceu, la cea mai buna facultate si apoi sa munceasca 14 ore pe zi pentru cel mai bengos mogul. De fapt, majoritatea acestor copii ajung ori la psiholog, ori alcoolici, drogati sau alte lepadaturi. Noi acum locuim in Canada. Fiul meu e la nivel de clasa a 9-a in Romania. Nu cred ca are mai mult de 8 materii, asta incluzand educatia fizica si artele plastice. Teme are foarte putine. Exista un clasament al sistemelor de invatamant. Quebec-ul (provincia din Canada in care locuim) e pe locul 5, in timp ce Romania e undeva dupa locul 70. Conform unui studiu facut, mi se pare, in Australia, temele au o importanta foarte mica in procesul de invatare. Dar bineinteles, in Romania nu se face cercetare in psihologie, deci de ce s-ar tine cont de rezultatele alora care o fac?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai sa nu mai facem scoala si sa ajungem analfabeti 👍Pe timpul lui Ceausescu toti am facut scoala adevarata si nimeni nu a ajuns la psiholog….din contra, aproape toti au si studii superioare invatate pe bune ! Ce dracu frate….azi toti vor sa nu faca nimic ( ca vezi Doamne te imbolnavesti !) Pana si munca te omoara…asa ca mai bine traim pe spatele parintilor ! Vai de noi …tara de kk !
ApreciazăApreciază
DOMNULUI MINISTRU AL EDUCATIEI MIRCEA DUMITRU,
CUM AJUTA PARINTII, PROFESORII SI PSIHOLOGII SCOLARI EDUCAREA LA COPII SI ADOLESCENTI A DEPRINDERILOR EMOTIONALE SI SOCIALE ?
Programul educational „Scoala altfel” numai o saptamana pe an scolar, 18-22 aprilie, este o gluma, in raport cu un program educational adresat copiilor si adolescentilor de la 6 la 16 ani, prin traininguri aplicate profesorilor, parintilor si elevilor, in mod permanent, pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale.
Prabusirea economiei a generat plecarea din tara a 3 milioane de oameni in cautare de locuri de munca.
Acestea au produs saracirea a 40% din populatie si implicit slabirea dramatica a institutiei familiei. Educatia parentala a copiilor a suferit enorm , mai ales intr-o societate in care valorile morale au fost bulversate de realitatea materialista si competitiva a societatii de consum.
Este o urgenta nationala implementarea unui program educational, care sa previna tulburarile emotionale si de comportament ale copiilor, in care cheia sa fie legatura scoala-familie. Un program educational este imperios necesar pentru invatarea abilitatilor sociale si emotionale, prin module de antrenament pentru copii, adolescenti si parinti.
Un program educational poate fi sustinut de psihologii clinicieni si scolari si decontat prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, pentru prevenirea si terapia tulburarilor emotionale si de comportament ale copiilor si adolescentilor.
Cele cinci fundamente ale programului educational promovat de profesorul Michael E. Bernard ” You can do it”- „Da, poti reusi”, pot construi o mentalitate pozitiva pentru copii si adolescenti. Prin trainingul permanent al competentelor sociale si emotionale, specific fiecarei varste cuprinse intre 6 si 16 ani, tinerii pot obtine rezultate care sa le asigure locul social meritat si insusirea virtutilor morale pentru societatea romaneasca sanatoasa moral a secolului XXI.
Aceşti tineri vor conduce România de mâine ! Merită să ne dăruim din inimă !
CUM POT PASI COPIII SI ADOLESCENTII IN VIATA SOCIALA, INTR-UN MOD RESPONSABIL, MATUR, AUTENTIC, FARA ANTRENAREA DEPRINDERILOR EMOTIONALE SI SOCIALE IN CADRUL UNUI PROGRAM EDUCATIONAL NATIONAL UNITAR ?
HAIDETI SA DARUIM IUBIRE SI RESPECT DIN INIMILE NOASTRE, PENTRU INIMILE COPIILOR NOSTRI !
O EDUCATIE RESPONSABILA PENTRU O VIATA RESPONSABILA A COPIILOR NOSTRI !
Cu stima si respect, va urez mult succes tuturor!
Dr. Gheorghe Silvestrovici
medic primar psihiatru, 68 de ani, in prezent pensionar
Galati
ApreciazăApreciază
Academicianul Solomon Marcus: “Cuvântul-cheie în şcoala românească este AGRESIUNEA. La agresiunea manualelor se adaugă agresiunea temelor”
http://m.evz.ro/academicianul-solomon-marcus-cuvantul-cheie-in-scoala-romaneasca-este-agresiunea-la-agresiunea-manualelor-se-adauga-agresiunea-temelor.html
ApreciazăApreciază
Urmaresc subiectul acesta cu educatia in scoala la nivel mondial de multi ani. Ce am vazut si din tot ce am discutat cu cadre din invatamant din mai multe tari, sistemul scolar la nivelul mai multor state europene este intr-o criza destul de urata. Eu din pacate, pe langa sistemul romanesc, m-am intersectat de cativa ani buni si cu sistemul scolar francez. Si sa spun ca sunt dezamagita este prea putin. TOTUL este la un nivel mult sub asteptarile mele (pe care le consider mai mult decat normale): nivelul actului educativ in sine este f jos (educatia este la un nivel f superficial, putina materie f f f diluata), copii sunt incurajati sa memoreze nu sa analizeze sau doamne fereste sa nu critice, sa fie obedienti pana la prostie in caz contrar ajung parinti si copii sa se confrunte cu un sistem care sanctioneaza cea mai mica greseala, se educa un procent f f f mic de „elite”, iar restul cu cat mai dobitoci cu atat mai bine. Stigmatizare, rasism, indiferenta pura fata de copii – am vazut si trait cam prea des ca sa nu spun mai mult. Psihologi si psihiatri la fiecare colt de strada, pentru ca orice „problema” a unui copil care nu se adapteaza sistemului este directionata automat catre acest sistem f rentabil pentru anumite categorii sociale: cunosc cazuri de copii ai caror parinti au fost „dirijati” fara prea multa posibilitate de alegere, la psiholog cu copilul de 4 ani, 8, 12, 16 ani iar pentru a deconta cheltuielile (care devin repede f costisitoare) au dus copilul la pedopsihiatru pentru a fi rambursati de catre stat. Am vazut cu ochii mei copil perfect normal, cum discuta despre cum vorbeste ea cu pedopsihiatra ei ca si cum ar fi amica din bloc. Dupa ce te uiti in sistemul educativ, te uiti la parinti, complet blazati („profesorii sunt dumnezei, nu ai ce face”, „mai bine faci ce ti se spune ca sa nu aiba de suferit copilul” si alte ineptii), si apoi te uiti la fructele acestei societati si intelegi si consumerismul, si reclamele demente de la televizor, si dezgustul altor francezi care isi traiesc viata intr-un sistem normal si care nu pot accepta prostiile astea. Cred ca in multe tari, scoala este o corvoada si o sursa de nefericire iar acest lucru este foarte trist. Invatarea ar trebui sa fie o sursa de bucurie, scoala ar trebui sa formeze comunitati de copii veseli, care sa se accepte si sa se intrajutoreze. Copii nu devin agresivi, vulgari, capriciosi, rasisti si rebeli contra scolii pentru ca cineva i-a acceptat, iubit si invitat sa invete intr-un mod jucaus, benign si binevoitor.
ApreciazăApreciază
Stimată autoare, când vorbiți despre copiii care au teme (la noi) sau nu au teme (în altă parte) de ce nu specificați și grupa de vârstă?
De ce nu specificați și nivelul la care se află elevii?
Dar despre situația temelor în școlile de elită – din occident și orient – nu vreți să faceți vorbire?
ApreciazăApreciază
Nu inteleg care e problema !
Numarul de ore de lucru la servici a crescut de la 8 pana la 10-11 ore / zi. Cum crezi ca va putea face fata cineva la servici in viitor daca nu invata sa fie obedient si sa se supuna unor asemenea abuzuri inca din scoala ? In plus scoala ii filtreaza pe cei care nu suporta astfel de abuzuri.
Ceea ce spuneati dumneavoastra este adevarat pentru sistemul de educatie public, nu doar cel din Romania. Sa nu uitam scopurile introducerii sistemului de educatie public (sec. 19): 1) De a antrena oamenii sa manipuleze uneltele si masinariile rezultate din rev. industriala; 2) De a dresa oameni obedienti („de a ii tine departe de gaturile politicienilor” – Ralph Waldo Emerson) si dependeti astfel incat acestia sa functioneze ca o rotita in masinaria societatii industrializate.
Notele sunt friptura din experimentul lui Pavlov (de parca nota te-ar hrani sau ti-ar aduce vreun fel de beneficiu). Si in randul tinerilor au un efect psihologic destul de nociv, introducandu-le ideea ca exista o clasa „superioara” cu note mari, iar cei cu note mici sunt „inferiori/prosti”. In realitate nota este proportionala cu nivelul de obedienta si nu are legatura directa cu inteligenta cuiva. Legatura indirecta este destul de slaba si greu de caracterizat.
„Institutiile responsabile de indoctrinare a tinerilor” (Comisia Trilaterala) functioneaza destul de bine; pana si cei putini care reusesc sa dezvolte ceva in domeniul lor sunt suficient de indoctrinati pentru a oferi companiilor monopol asupra muncii lor. Indoctrinarea la acest nivel se face utilizant termeni vagi care incearca sa echivaleze ideile personale cu materiale tranzactionabile: „proprietate intelectuala” (daca e proprietate, poti sa o vinzi,nu?). Monopolul este oferit companiei de catre stat sub forma de „patent” (brevet). Nu atestarea persoanei este importanta in cazul unui „patent”, ci monopolul oferit de acesta.
Si asa mai departe :).
ApreciazăApreciază
Este adevar f mult in articol . Si o spun si in calitate de parinte si in calitate de angajat al sist de invatamant . Copiii care doresc sa invete sunt suprasolicitati asta este realitatea . Profesorii trag toti de acesti elevi , nimeni nu tine cont de temele date de celalalt , fiecare pretinde si da o cantitate de teme ptr ora urmatoare in asa hal incat cei care doresc sa tina pasul ajung acasa si urmeaza inca alte minim 7 ore de facut teme si invatat ; asta pe langa cele 6 la scoala . Care cadru didactic studiaza acasa inca 7 ore pe langa cele de la scoala ; haideti sa fim sinceri aproape nimeni eventual cei care mediteaza . Profesorii sunt mereu nemultumiti ba de salariu , va de comportamentul elevilor ba de atitudinea directorului sau si mai fain a primarilor ( ptr ca sunt scoli la sate unde primarii dicteaza , impun bat cu pumnul in masa , sunt aroganti vin in scoli sa arate ca si acolo este domeniul lor ) . Totul este anapoda in acest sistem al invatamantului in Romania . Cei mai afectati in acest moment sunt copiii , dar ei vor fi viitorii adulti
ApreciazăApreciază
Cat de inaintata in viitor trebuie sa fie lumea asta pana cand se vede si in Romania cat de absurd si pe langa e sistemul de invatamant al scolii negre?!?!? In orice caz, va veni pana la urma si vremea cand descendentii nostri se vor uita la comentariile astea suparate pe cine indrazneste sa critice sistemul romanesc; si se vor mira, si se vor mira, de cat de nedrept sunt priviti elevii. (Asa cum ne miram noi acum de cat de nedreptatite erau femeile odinioara.)
Sper sa vad ziua aceea.
ApreciazăApreciază
Nu intereseaza pe nimeni…daca elevul are posibilitatea de a inmagazina atatea informatii ,care sa fim seriosi…se uita imediat dupa terminarea liceului. Sunt prea multe materii,nu se pune accent pe practica ,ci pe teorie….Faci douasprezece clase ca sa ajungi in facultate ,unde si acolo..lucrurile nu sunt asa cum ar trebui…SE INVATA MULT SI PROST
Sunt facultati care produc someri…care ar trebui sa fie desfiintate…dar nu conteaza…
ApreciazăApreciază
Este dureros ca de atat de mult timp se vorbeste de sistemul nu tocmai bun; cine ar trebui sa auda si sa aiba puterea sa schimbe ceva nu face nimic. Probabil ca la conducerea ministerului ajung aceeasi demagogi de altadata care nu cred in schimbare, desi pe toate caile posibile se cere ajutor, este clar ca ceva nu merge. In acelasi timp cred cu toata fiinta mea ca dascalii, in primul rand ar trebui sa se implice in schimbarile de care este nevoie. Cu totii, poate reusesc sa faca din mersul la scoala o activitate placuta aproape tuturor copiilor. Dar daca se merge pe principiul arhicunoscut: lasa ca merge si asa, nu e bine deloc. Copiii nostri vor avea aceleasi zeci de probleme.
ApreciazăApreciază
Scoala a fost transformata dintr-un sistem orientat spre nevoile elevului, intr-un sistem orientat spre nevoile profesorului.
Nu se mai face scoala ca sa pregatim noi membrii functionali ai comunitatii, ci se face scoala ca sa aiba si profesorii de unde sa isi ia un salariu.
ApreciazăApreciază
Aveti dreptate . Invatamantul este ineficient si daunator . O spun profesori universitari din sistem . Religia , latina , limbile straine si excesul de stiinte exacte sunt buba . Ministrul educatiei ar merita spanzurat cu intestinele premierului .
ApreciazăApreciază
Buna idee!
ApreciazăApreciază
Ca bine zici. Si copilul meu a spus de ce atatea teme? Si sa stiti ca i-am spus ca din 10 sa faca cel mult trei si sunt multumit de el, important sa inteleaga ce face. Voi lua atitudine deschisa fata de aceste practici ale profesorilor si invatatorilor de a stresa copii. Vreau sa aiba copilaria lor si sa se bucure din tot sufletul cand merg la scoala. Eu ma bucuram cand mergeam la scoala deoarece temele erau rezonabile si mai aveam timp si de joaca si de recreere. Mai mult, am absolvit 2 facultati si lucrez folosind aceste cunostinte in doua profesii simultan.
Asta vreau pentru copii din Romania,
ApreciazăApreciază
Aveți idee ce înseamnă învățământul din Spania? Acolo elevii nu au teme, dar la sfârșitul anului rămân câte 12-13 elevi repetenti dintr-o clasă de 25-30. Ca să nu mai spun si faptul ca sunt exmatriculați cu săptămânile pentru cele mai mici abateri de la regulamentul interior. Ei nu mai scriu de foarte mult timp cu creta la tabla. Cum explicați faptul că un elev spaniol, la sfârșit de an scolar are 9 corigente din 10 discipline?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca scoala romaneasca a fost un fel de „zbir” dintotdeauna!Pe vremea mea (am 35 de ani) se aplica si bataia in clasele primare! Cred ca multora le este cunoscuta celebra linie peste degete,palmele peste cap,scosul afara din clasa,pusul la coltz cu mainile sus,amenintarile care mai de care,jignirile,teancul de culegeri pentru vacanta era o nimica toata!!Si totusi parca n-am iesit asa labili psihic si emotional ca generatiile acestea tinere.Tind sa cred ca nu doar scoala e de vina….
ApreciazăApreciază
Nu cred ca sunteti intregi la minte… Cine a trecut prin scoala fara sa faca teme? Poate doar loazele, care acum se scalda in promiscuitate cu manele… Ce aveti, oameni buni, de va vaicariti asa? Nu ati fost niciodata intr-o scoala, in timpul pauzelor? Nu auziti urletele din sute de piepturi, nu vedeti imbrancelile, injuraturile, gesturile obscene, raspunsurile obraznice? Credeti ca de PREA MULTA CARTE se intampla asta???
ApreciazăApreciază
Draga doamna, ma tem ca nu ati inteles mesajul corect. Aici nu este vorba despre interzicerea temelor, ci despre faptul ca invatatorii si profesorii fac un mare abuz. Tema pentru acasa este o idee constructiva, prevazuta ca elevul sa consolideze ceea ce a invatat deja la scoala. De cate exercitii credeti ca are nevoie un copil ca sa consolideze ceea ce a invatat la scoala? Eu cred ca de maxim 3-4 exercitii, in functie de dificultatea lectiei predate. Din cate imi amintesc regulamentul nu prevede ” teme de vacanta”. Eu am incheiat acest an cu ”umila” medie de 9.90, fara ca in cei sase ani de scoala sa scriu vreo tema de vacanta. Da, pentru ca sunt eleva am ocazia aproape zilnic, sa observ ce se intampla in timpul pauzelor. Dumneavoastra ne-ati adresat o intrebare (mai mult retorica), care sa ne faca sa ne gandim si sa ne convinga de faptul ca daca elevii romani ar avea intr-adevăr atat de multe teme precum pretinde autoarea aticolului de mai sus, numarul copiilor needucati nu ar fi fost atat de mare, sau nu ar fi existat copii needucati in scoli. ( Cel putin eu asta am inteles din intrebarea dumneavoastra.) Credeti ca interminabilele teme isi vor pune amprenta pozitiv asupra elevilor? Nu cerem scolii sa educe copiii cu comportament obraznic, deoarece educatia ne-o ofera parintii. Ce ar fi totusi daca la ora de dirigentie profesorul ar face dirigentie, nu materia pe care o preda in mod obisnuit si nici politie. Daca nu se observa schimbari progresive in ceea ce priveste compotamenul elevului, cadrele didactice pot aplica sanctiunile prevazute de regulament.
Cu aceasta intrebare as dori sa inchei: Daca ati avea un copil pus in situatia de mai sus, scarbit de scoala din cauza temelor excesive date de cadrele didactice, ati mai avea aceeasi parere?
ApreciazăApreciază
as schimba scoala, cum am si facut de altfel. avem optiuni daca vrem. se poate discuta cu dascalul. cheia e dialogul si moderatia.
ApreciazăApreciază
Este vorba de volumul de teme din ziua de azi! Iar violenta si manifestarile comportamentale din scoli au in substartul lor si frustrari scolare!
ApreciazăApreciază
Ce mai, sunt epuizati de-a dreptul…Ajung la psiholog din cauza temelor, indatoririlor scolare, etc. Noi, generatiile de pana in decembrie ’89 nu mai eram obositi, panicati, desi invatam si sambata, eram evaluati milimetric, cursurile erau cursuri pana la ultima ora, purtam uniforma, participam la Cantarea Romaniei, Daciada, PTAP, treapta I, treapta a II -a, corul scolii, olimpiade si multe altele. Prin urmare, cred ca mai multe motive existau atunci pentru diverse disfunctii. Precizez ca sunt mama unui elev de clasa a XII -a.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci nu trebuia sa incepi scoala stiind deja sa citesti ca acum, nu se invata inmultirea, impartirea in clasa a doua, etc
ApreciazăApreciază
nici acum nu TREBUIE. nu zice nimeni asta. am copil clasa a II a si nu i a cerut nimeni cat nu poate duce.
ApreciazăApreciază
Ba exact in clasa a doua se invatau.
ApreciazăApreciază
E adevarat. Se munceste mult si prost. Formarea initiala a dascalilor pe domeniul pedagogie scolara si psihologia copilului este la nivelul zero. Meditatiile se fac, cel mai des, in defavoarea activitatii la clasa. Un profesor obosit dupa meditatiile de acasa, nu mai poate face mare lucru la scoala. El poate da teme multe pentru acasa si note mici. In Turcia in tot sistemul de invatamant de stat nu se mai dau note elevilor. Profesorii predau, fac aplicatii cu elevii tot timpul orelor de curs. Evaluarea elevilor se face la intevaluri de timp mari, stabilite prin legi. Evaluarea se face de catre alti profesori si numai in scris, pentru a se evita subiectivismul, spun turcii. Adio meditatii. Toti profesorii au emotii mari atunci cand are loc evaluarea. Rezultatele elevilor pot aduce o marire sau o micsorare a prestigiului profesorului cu toate consecintele . Ar fi multe de spus. Dar, „a vorbi intr-un pustiu…”
ApreciazăApreciază
Turcia. foarte buna tara., un exemplu de urmat
ApreciazăApreciază
Asa era si baietelul meu(cu dureri de burta si dureri f mari de cap) cand trebuia sa mearga la scoala.Noroc ca ,si eu si sotul ne-am dat seama ca ceva nu e in regula.
ApreciazăApreciază
Este greu de crezut ca in continuare se trag la raspundere profesorii si invatatorii… Dar oare ati citit curriculumul romanesc? Stiti care sunt asteptarile sistemului? Nu cred ca se dau teme de dragul temelor si in nici un caz ca sa nu mai aiba cei mici timp pentru ei! Pana nu ne uitam la sistem nu avem de ce sa discutam despre altceva! Sistemul romanesc cere ca elevii de clasa a2-a sa invete tabla inmultirii, impartirii si o parte din fractii. Si acesta este un simplu exemplu. Iar testele nationale din cl a 8-a? … Si a 12-a??? Caci doar vrem rezultate, nu? Eu as zice sa analizam toata povestea sistemului educational inainte sa dam in oameni care si ei la randul lor s-au facut dascali din drag pentru copiii dumneavoastra!!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sistemul este acelasi in toata tara, temele insa nu. Unii (profesori) dau muuult, altii mai putin iar altii deloc.
ApreciazăApreciază
Doamna,treaba sta in felul urmator:ai o clasa de elevi cu tot felul de procese cognitive la toate nivelele(foarte slab,slab,mediu,bun,foarte bun)…tu nu bagi in ei carte pompieristic ci incerci sa ii aduci pe toti la un nivel mediu spre bun,sa le induci BAZA,iar alora foarte buni si interesati de materia ta le SUGEREZI sa faca si restul exercitiilor mai complicate,pentru olimpiade and shit.Eu stiu ce se urmareste:sa puneti SISTEMATIC presiune pe ei inca de la varste fragede,pentru ca apoi sa nu mai aiba probleme cu asta cand vor finiste corporatisti docili si manipulabili,sa le faca treaba baietilor destepti pe nu foarte multi bani sau timp liber :)Uite ca pe majoritatea nu se poate pune lantul si cad in extrema cealalta…de-aia se pica bacu si capacitatea,de-aia raman astia repetenti in draci…daca esti un dascal bun,le vei capta atentia elevilor tai vis a vis de materie nu prin forta si teroare,ci prin cu totul alte metode.
ApreciazăApreciază
Sa nu ne umflam in pene stimati dascali. Nu va simtiti lezati de adevar. Nu contesta nimeni inteligenta dv., se contesta pedagogia de care duceti lipsa cu totii. Nu mai aveti darul divin al acelor pedagogi de alta data, sunteti axati doar pe interes si nu aveti remuscari cand introduceti cardul in bancomat, remuscaru care sa va faca sa realizati ca acei bani nu sunt pe deplin meritati deoarece uitandu-va in ochi copiilor nu vedeti bucurie si receptivitate, ci doar sila si lehamite. Statul cere, caci oricum ne vrea prosti pe toti, dar nu este obligat sa si primeasca. Are cineva curajul sa spuna ca programa este proasta? Nu…! Mergeti pe principiul ca capul plecat, sabia nu-l taie si va razbunati lipsa de curaj pe bietii copii, care oricum, cu trecerea timpului, din cauza atitudinii dv. au sa va uite numele voit. O sa ajungeti la batranete fara respect din partea elevilor si privindu-va in oglinda veti vedea doar niste sclavi ai unui sistem care ne*a vrut prosti pe toti. Cu unii a reusit, cu altii nu, iar cu altii inca se straduieste.
ApreciazăApreciază