CADOUL

Puterea intenției, despre asta vom vorbi și despre cadouri.

O prietenă foarte bună era stresată pentru că urma să plece dintr-o deplasare la munte, in interes de serviciu, unde avea mult de muncă.
I-am spus să considere deplasarea la munte drept un cadou pentru ea, venit de la Univers.
Știți ce s-a întâmplat? Autocarul in care a mers a fost gol, avand-o doar pe ea musafiră, împreună cu organizatorii deplasării. A ajuns la munte, unde a avut puțin de lucru, dar prietena mea a avut timp să se plimbe prin Poiana Brașov, alături de niște gazde minunate.
Ceea ce părea un coșmar și o epuizare a fost cadoul, despre care i-am vorbit…

Atunci când iei fiecare lucru ca și când ar fi un cadou pentru tine, asta experimentezi.

Dacă mergi cu autobuzul, să te gândești că autobuzul a venit special pentru tine…

Dacă îți cumperi fructe, să te gândești că ele au fost culese special pentru tine…

Și Soarele răsare special pentru tine, chiar dacă sunt zile in care nu ai timp să-l vezi…

Să trăiești fiecare zi, ca și când toate sunt un cadou pentru tine, înseamnă să fii din ce în ce mai prezent in viața ta și în recunoștință.

Existau triburi care se trezeau dimineața gândind că trezirea lor ajută Soarele să răsară in fiecare dimineață…

Cum este să te trezești și să îi spui Soarelui:”Îți mulțumesc că și azi ai răsărit pentru mine?!”.

Asta înseamnă să experimentezi, zi de zi, BUCURIA, uimirea, fascinația, entuziasmul, recunoștința!
Cu toate cadourile Pământului pentru tine!

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
Emma Toader, psiholog și jurnalist, autoarea cărții in curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

PULSUL

Motto: Lumea pe care o vezi nu face decât să îți arate câtă bucurie ți-ai îngăduit să vezi în tine și să accepți să ai. (Cursul de miracole).

Există un Puls al naturii, al pământului, al Universului, al Creatorului…

Vă mai amintiți cum se aude, la ecograf, inima unui copilaș din burtica mamei? E, așa e și Pulsul Universului!
Vine din „Inspir, Expir!”, din flux-reflux, din plin-gol (Lună plină, Lună nouă), din creștere- descreștere…

Viața noastră respectă aceste principii universale. Fie că vrem, fie că nu vrem. E ca Legea gravitației. Există, oricum.

Când nu trăim conștient, nu suntem racordați la Pulsul Universului. Pulsul nostru bate mai repede sau mai încet decât acesta. De asta ne simțim epuizați. În frică.

E ca și când ne trezim, în fiecare zi, în Ziua Cârtiței, și vrem să alergăm cât mai repede ca să prindem Orizontul (linia aceea care unește Cerul cu Pământul).

Începem să trăim conștient doar după ce ne oprim din iluzoria alergare și ne întrebăm: „Unde alerg în fiecare zi?”, „Unde mă grăbesc?!”.

Un bărbat simpatic îmi spunea că nu-i ajunge timpul pentru câte are de făcut. Că 24 de ore sunt prea puține. Și că, pentru el, cel mai frumos și prețios cadou ar fi ca, cineva să-i ofere timp.

Ce credeți că se întâmplă? Unde aleargă acest bărbat? Spre nemurire. Acolo există tot timpul din lume!

Mai în glumă, mai în serios, i-am spus că pe piatra lui funerară o să scrie:” A fost un bărbat drăguț. Păcat că n-a avut timp!”

Când nu mai avem timp? Când credem că cei mai frumoși ani au trecut. Când credem că ieri putea să fie mult mai frumos decât azi.

Când pulsul nostru nu vibrează în același ritm cu cel al Universului, ci bate mult mai repede, aproape într- o întrecere istovitoare. Când suntem separați de suflet. De Bucurie.

Ce putem face?
Putem face ceva ce n-am mai făcut până atunci: o zi în care nu facem nimic.

Ci doar ne lipim urechea de un copac și ascultăm ce spune el despre Timp: „Pentru mine, Timpul nu există! E doar Azi! E doar Acum!”.

Apoi, putem trece cu mâna mângâind iarba, pământul. Pământul, locul rădăcinilor noastre, unde se află strămoșii noștri, Pământul roditor, care hrănește hrana noastră!
Conștienți că putem merge, respira, binecuvânta: O nouă zi!

Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”.
Specializare: psihologie clinică și NLP ( programare neurolingvistică).

JUDECATA

Dacă te judeci, nu mai ai loc să te iubești!

Toată nemulțumirea din noi legată de diverse situații sau persoane pornește din judecata față de noi înșine.

Ne-am obișnuit să ne judecăm și, ca la școală, să încercuim cu roșu ceea ce nu ne place la noi.
Îi judecăm pe alții prin lentila gândirii noastre, fie ca să ne distragem atenția de la noi, fie proiectând pe ei ce nu admitem la noi…

Iar Universul, ca într-un joc perfect și magic, ne trimite situații-oglinzi cu ceea ce judecăm. Adică: „Ai judecat asta?! Poftim și simte cum e în situația judecată!”.

E la fel ca in pilda despre aruncarea cu pietre. Cine e fără de păcat să ridice piatra!!?

Totul provine din judecată, adică din dualitatea bine-rău și din ceea ce mulți numesc ” greșeală „.
De fapt, ” greșeala ” nu există, ci e doar judecata noastră asupra ei.

E ca și când ai spune că ai făcut „o greșeală” să încerci să mergi in picioare, pentru că prima și a doua oară ai căzut…
Ceea ce pare „o greșeală” e de fapt o experiență. Din care îți dai seama despre tine: ce îți place, in acest moment și ce nu, ce tipare ai, ce strategii adopți și cât te judeci.

„Omul e supus greșelii. Omul nu e perfect!”, îmi spunea, ieri, un domn interesant.

Tocmai pentru că nu ne vedem perfecți vrem să atingem această perfecțiune și ne judecăm permanent!
Iar, atunci când ne judecăm, nu mai lăsam loc să ne iubim. Ci încă ne luptăm cu noi! Încă suntem în bătălie!

Doar pacea din noi lasă loc iubirii.

Marea primește razele pline de iubire ale Soarelui în liniște. Atunci când e tulburată nu aude Lumina, ci se aude doar pe ea. Atunci când e tulburată, zgomotele valurilor umplu tot spațiul.

Așa e și cu noi, oamenii…Atunci când suntem tulburați și ne judecăm, mintea umple tot spațiul!

„Ce putem face?”, veți întreba.
Putem EXERSA liniștea din noi. Puțin câte puțin până devine mai mult…

Putem avea, întâi, INTENȚIA de a nu ne mai judeca.

Putem vorbi cu noi, așa cum și Divinitatea ne vorbește, dar noi n-o auzim, de zgomot: „Orice faci, orice ești, TE IUBESC!”.

Tot așa cum orice părinte iubitor îi spune copilului său, prins în propria experiență: ” Mi-ar plăcea să faci aia sau aia, dar, și dacă nu le faci sau dacă faci altceva, EU TOT TE IUBESC!”.

De la tulburare și judecată până la liniște și acceptare este un pas, care ține doar de tine și care se referă la SCHIMBAREA DIALOGULUI INTERIOR!

În loc de : „Sunt un prost (proastă), nu am reușit mare brânză!”, poți spune: ” Ce am învățat din asta? Cine sunt eu, după această experiență? „. Și: „Cum aș vrea să fie, data viitoare?”.

Poți alege să nu te mai judeci, să nu te mai afli dintr-un veșnic război cu tine!!!

Și, dacă în tine nu mai e război, ci pace, ce-ți mai rămâne de făcut?
SĂ TE IUBESTI! Tot așa cum și Divinitatea te iubește! FĂRĂ CONDIȚII!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică, NLP ( programare neurolingvistică)

SUNTEM PERFECȚI!

Faptul că ne vedem imperfecți, că ne criticăm și ne învinovățim pentru câte în Lună și în Stele creează o realitate, care nu ne mulțumește!

O floare nu va spune niciodată că e prea grasă sau prea strâmbă, că petalele ei sunt imperfecte sau că îi lipsește ceva pentru a fi perfectă! Ea este, deja, perfecțiunea!

Universul este perfect! Și tot ce este în el e perfect! Noi suntem parte din Univers!
Din Univers venim și tot în Univers plecăm!

Suntem perfecți, pentru că suntem parte din Univers! De fapt, fiecare dintre noi suntem Universul!

Când ne criticăm, ne bombănim, ne învinovățim, agresăm Universul! Divinul!

E ca și când privim măreția unui măr (am ceva cu merele, în ultima vreme – mărul lui Adam, mărul interzis, mărul de aur…) și, în loc să ne minunăm, cum dintr-o sămânța a ieșit un minunat fruct, noi bombănim și spunem îmbufnați: „Mărule, ești cam strâmb!”

Ce ar fi dacă, mâine dimineață, când vă veți trezi, veți spune:”Sunt perfect(ă)! Viața mea e perfectă, așa cum e în acest moment!”?!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare:psihologie clinică, NLP ( programare neurolingvistică)

RĂBDARE

Motto: Când ești nervos sau îngrijorat, ai răbdare. Cu cheia răbdării se deschide ușa fericirii. Rumi

Vorbeam, zilele acestea, cu o prietenă despre Răbdare…
Uneori, pare că nu mai avem răbdare…Vrem ca dorințele noastre să se împlinească „ieri”, dacă se poate.

Nerăbdarea este un alt mod de împotrivire față de ceea ce este! Față de perfecțiunea momentului prezent!

E ca și când ai sta lângă un măr din pom și ai vrea ” atunci” să se coacă…, el fiind încă verde…

Fructele, merele se coc în ritmul și timpul lor…Un măr apare, crește, se înroșește și, când e gata, singur cade din pom, semn că procesul de coacere, de creștere s-a încheiat.

Când nu mai avem răbdare, putem să privim natura, copacii, florile și să realizăm că totul se desfășoară intr-un ritm perfect!
Nici Noaptea nu vine peste Ziuă și nici Ziua peste Noapte!!

Ce ar fi fost dacă la ora 12,00 s-ar face, brusc, noapte, sau dacă ziua următoare noaptea ar începe de la altă oră…?

Totul în Univers funcționează intr-un ritm perfect, o ciclicitate perfectă! Divină!

Și, atunci, dacă „Ce e în mic e și în mare”, putem înțelege că tot așa se desfășoară și viața noastră. Într-un ritm perfect!

Omul e grăbit mai ales atunci când nu înțelege anumite mecanisme sau fenomene…
Dar cheia este răbdarea!

Vorbeam cu această minunată prietenă a mea, foarte însărcinată la propriu, despre faptul că pentru lucrurile pe care ți le dorești există UN MOMENT POTRIVIT în care ești pregătit tu, cel care le ceri, și UN MOMENT POTRIVIT în care e pregătit Universul să ți le ofere!!
Și că se întâmplă atunci când cele două momente coincid!

Pentru că tu ai o dorință, o trimiți în Univers și ești , apoi, pregătit pentru realizarea ei…Iar Universul lucrează și pregătește momentul perfect pentru realizarea dorinței tale!

A fost o perioadă în care nu aveam răbdare…

Dar am realizat că a nu avea răbdare e ca și când m-aș împotrivi să vină noaptea sau aș sufla în mărul din pom…să se coacă!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”

IUBIRE, SEX, BANI, RUGĂCIUNE

Motto1: Crede în lucrurile care nu se văd, iar recompensa ta va fi să vezi lucrurile în care ai crezut! – Sf. Augustin

Motto2: Primim de la viață ceea ce avem curajul să cerem – Oprah Winfrey

Iubire, sex, bani, rugăciune – împreună și nu separat!
Poate nu vă vine să credeți, dar aceste lucruri nu se exclud, nu se anulează reciproc, ci pot fi luate împreună, este chiar de preferat să fie așa…
Egoul e cel care se ocupă cu „separarea”, cu judecata, cu ” sortarea”: asta e bună, asta nu e bună…!

Iubire, sex, bani, rugăciune – toate provin de la aceeași Sursă, de la Univers, adică de acolo de unde venim și noi.
Credințele noastre ne-au limitat să credem altceva: „Dacă ai bani, n-ai dragoste!”, ” Dacă ai dragoste, n-ai bani!”, „Nu poți să le ai pe toate! ( cine zice asta?)”, ” Banii nu aduc fericirea!”, …etc.
Sună cunoscut, nu?! Și, până la urmă, ce se întâmplă? Se întâmplă după credința fiecăruia!

Dar, ce ar fi dacă am schimba felul în care gândim, dacă am înțelege că tot ceea ce este material și tot ceea ce este nematerial, tot ceea ce este ființă și tot ceea ce este altă formă provin de la Sursă, adică de la Divinitate ?!

Se spune că, la început a fost cuvântul. Sau, poate, gândul.
Știm că toate invențiile și inovațiile au fost, întâi, un gând și, apoi, au luat formă materială. Adică, nevăzutul a devenit văzut!

Toate reprezintă forme de energie, care provin de la aceeași Sursă! Fie că este o piatră, un pom, o pasăre, o picătură de ploaie, un om, o adiere de vânt, un fulg de zăpadă sau bani, toate sunt energie!

Așa că, nu ar trebui să ne speriem sau, singuri, să ne opunem!
Iubirea, sexul, banii, rugăciunea – toate au drept izvor Sursa și putem alege să le vedem ca pe binecuvântări ale vieții noastre! Împreună și nu separat!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”

FEMEIA, pe înțelesul bărbaților

Motto: Ceea ce omida percepe ca fiind sfârșitul lumii, Maestrul vede ca fiind un fluture.  Richard Bach, Iluzii.

Femeia este GINGĂȘIE, IUBIRE, INSPIRAȚIE!
Asta este natura ei divină.

Din nefericire, de multe ori, ea se transformă în femeia-castratoare a barbatului, in femeia-barbat, în victimă sau călău, în dresor sau scamator, care bombăne neîncetat, critică și dă cu biciul.

Atunci când se întâmplă asta, femeia este nefericită și rănită. Nu se simte iubită și, la rândul ei, nu iubește.

Și, pentru că nu iubește și nu se iubește, femeia e cea care atacă sau se lăsa atacată, provoacă și scoate umbra din ea și din celălalt.

Atacul unui om, spune Cursul de miracole, este UN STRIGĂT DISPERAT DUPĂ IUBIRE.
Prin atac, femeia cere iubire, fără să realizeze că prin atac ea se îndepărtează de iubire.

Atacul și lupta sunt atributul Ego-ului.

MIRACOLUL se întâmplă când femeia se oprește din acest joc distructiv și ÎNCEPE SĂ SE IUBEASCĂ ȘI SĂ IUBEASCĂ…!

Iubirea și libertatea sunt atributul Sinelui Divin.

Și, ca dintr-un  Dans al ielelor…, totul se TRANSFORMĂ… și femeia devine ceea ce a fost dintotdeauna: Centrul Universului!

Pentru că s-a transformat în ceea ce este ea cu adevărat: adică, GINGĂȘIE, IUBIRE, INSPIRATIE!

Așa că, dragi bărbați, dacă veți întâlni o femeie care strălucește, să fiți siguri că MIRACOLUL s-a produs în ea!

Și, dacă vă va alege, înseamnă că MIRACOLUL e pe cale să se producă și in voi!
Pentru că, altfel, nu v-ați fi atras!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist

DETAȘAREA DE REZULTAT

Nu înseamnă să renunți la ce-ți dorești, ci să te oprești din ardoare și nerăbdare. Din atașamentul față de rezultat. Acestea împiedică, întârzie manifestarea.

E ca și când îți pui dorința pe o geană aflată pe obrazul tău, o sufli și o arunci în sân, fiind convins(a) că se îndeplinește…
După care îți vezi de treburile tale curente.

Detașarea e asemănătoare cu starea de neutralitate ( nivelul 250 al energiei) de pe scara lui David Hawkins, referitoare la nivelele conștiinței umane.
Adică, să spunem că îți dorești să mergi la film. Ar fi extraordinar dacă ai merge la film,  dar la fel de bine te simți și dacă nu mergi la film. Aceasta e starea de neutralitate, când oricum ai face, te simți bine !
Adică, orice ar fi ti-e bine!

Cam așa e și cu detașarea… Îți dorești ceva, dar până se întâmplă ti-e foarte bine!

Noi avem tendința de a trimite dorința in Univers și a ne uita, apoi, din cinci in cinci minute, pe gaura Cheii pentru a vedea dacă s-a realizat!
Și, cu cat ne uităm, cu atât nu se vede…

Nu de puține ori, ne-am dorit ceva și ne-am așteptat să se întâmple sub o anumită formă…
Splendoarea a fost când Universul a găsit căi, pe care mintea noastră nu putea să le cuprindă în acel moment…!
Și s-a întâmplat când ne așteptam mai puțin…
Adică, atunci când eram detașați de rezultat!!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist

DINCOLO DE ZONA DE CONFORT…

Credem că tot ceea ce este dincolo de zona noastră de confort ne-ar putea face rău. Și, de aceea, ne temem de SCHIMBARE.

V-ați gândit, vreodată, că dincolo de zona voastră de confort ar putea fi mult mai mult bine decât v-ați putea imagina?!

Chiar dacă ne temem de schimbare, schimbarea se întâmpla tot timpul!
E de ajuns să privim natura, ca să vedem cum se transformă în funcție de anotimpuri! Și emoțiile noastre au anotimpurile lor!

Uneori, simțim că avem primăvară în suflet, apoi vară, toamnă și iarnă… Și, din nou, primăvară…
Dar, primăvara de anul acesta nu seamănă cu primăvara de anul trecut…Pentru ca noi nu mai suntem aceeași… S-A PRODUS SCHIMBAREA!

ȘI, atunci, dacă SCHIMBAREA se produce oricum, de ce ne mai e frică de schimbare?
De ce nu pășim cu încredere ” dincolo de zona de confort”?

Din obișnuință. Și din teamă ( de necunoscut, cică), oamenii se abțin să facă schimbări pentru ca nu știu ce e dincolo de lumea pe care ei o știu.

E ca și când, după nouă luni, nou-născutul nu ar vrea să se nască, ci, din teamă, ar face tot ce-i stă cu putință să rămână în burta mamei. Pentru că știe acest loc.

Și, astfel, ar evita să se arunce în NECUNOSCUT!
Și, astfel, ar evita să EXPERIMENTEZE!
Și, astfel, ar evita să fie EL ÎNSUȘI!

Partea frumoasă și miraculoasă e că, DACĂ TU NU VEI IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT, UNIVERSUL VA AVEA GRIJĂ SĂ O FACĂ și abia atunci vei realiza că … DINCOLO DE ZONA DE CONFORT ESTE MULT MAI MULT BINE DECÂT ÎȚI POȚI IMAGINA!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist