LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE

Merg la un seminar. Arta de a fi femeie. Bănuiam eu că nu te naști femeie, ci devii…

E aproape plin. La intrare e o coadă, unde te înregistrezi, îți spui numele si completezi un bilet pentru tombolă. Poți câștiga ceva. Ce? Habar n-am, dar completez.

Apare și doamna, care va ține seminarul si care s-a scolit in Rusia. Rochie neagră, dar roșu – rujul, portofelul, unghiile si pantofii cu toc înalt.
Are chip de păpușă, iar la trup e planturoasă, aproape de două ori cât mine….
Mă văd, fără să vreau, intr-o oglindă… În comparație cu ea, eu par…o gheișă.

Intru in sală, in timp ce îmi amintesc de faptul că aproape toate prietenele mele își găsiseră de treabă, ca să nu apară – una avea programare la coafor, alta aștepta doctora să-i consulte copilul răcit, alta era prea însărcinată, la propriu, ca să vină…

Numai eu plecasem glonț de acasă cu taxiul, convinsă că aveam eu ceva de aflat…

Începe. Pe un ecran e scris titlul seminarului despre feminitate, lângă doua desene: o femeie care dansează cu straie de fluture si o perlă intr-o scoică.

În sală, zeci de femei.
Mă simt ca-n filmul acela, in care e o reuniune a vrăjitoarelor la un hotel, reuniune la care a pătruns un șoricel.
Nu știu ce sunt: vrăjitoare sau șoricel? Sau și vrăjitoare și șoricel, în același timp?

Credeam că începe, dar mai durează puțin. Timp in care unele femei își fac poze cu telefonul. Rog si eu pe cineva să-mi facă poze. Nu-mi convine niciuna cum iese…

Gazda seminarului apare și, de data asta, începe. „Femeia e cea care dă viață și distruge inimi”, …” Datorită sufletului femeii, lumea se învârte „, spune, în deschidere realizatoarea evenimentului.

Îmi miroase a varză călita. Nu știu sigur dacă e real sau e gândul meu, după ce mama se oferise să-mi aducă varză călită, gătită de ea. O refuzasem.

Urmează și prima întrebare:” Ce înseamnă feminitatea?”. Femeile se întrec in răspunsuri.

După răspunsuri, se vorbește despre seducție și despre faptul că noi am apărut pentru că mama l-a sedus pe tata. Sau invers, tata a sedus-o pe mama? Ce mai contează?!
După alte discuții interesante, seara se încheie cu…cadouri!
Si cu două idei interesante:”Dragostea e ca si războiul – o luptă pentru energie” și ‘Bărbatul dorește femeia pentru energia ei”…
Și că „nu te naști femeie, ci…îți amintești”.

Mulțumesc, Elena Cucicovschii, pentru această experiență!

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
EMMA TOADER, jurnalist și psiholog, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”