ȘCOALA ROMANEASCA CREEAZĂ VIITORII CLIENȚI DIN CABINETELE PSIHOLOGILOR

În ritmul și în felul în care se desfășoară școală românească, să nu ne mirăm dacă, în viitor, cabinetele psihologilor vor fi pline de copii și de părinții lor.

TOAMNA ANULUI 2016. ROMÂNIA. Începe școala. Tristețe mare pe copii! Mulți sunt anxioși pentru că (nu o să credeți!!)… nu au reușit să-si facă temele pentru vacanță!!!
Ca să nu mai rămână repetent și anul acesta…, nu, asta era pe vremea lui Caragiale, acum e și mai și!!
Ca să nu se bucure prea mult în această vacanță, mulți dascăli ( cu acordul multor părinți) le-au dat copiilor, înainte de încheierea anului școlar, caiete cu muuulte teme pentru vacanță.
” Noi in Spania nu aveam nicio tema în vacanță și nici la sfârșit de săptămână „, povestea un băiețel in parc.
” Noi avem caiete întregi”, ii explica un altul despre cum e în Romania.
Deoarece „grija” predominantă este „să nu uite!”. Să nu uite temele, dar pot să uite bucuria, relaxarea… Până la urmă, la ce bună atâta relaxare?!
Mă gândesc că, dacă aș fi fost acum elevă, nu cred că aș fi reușit să trec clasa, la câtă presiune pun profesorii și părinții pe umerii unui copil!…Eram un copil atât de timid! Fără încurajarea plină de blândețe a învățătoarei mele, nu aș fi reușit multe, inclusiv să fiu premiantă cu coroniță și, mai târziu, să fac două facultăți! (Mulțumesc, doamna învățătoare Filipache Adriana!).
În zilele noastre, însă, îndemnul buimac pentru copii este să învețe muuult, până la epuizare!!
Nu contează dacă le place o materie sau alta, dacă au aptitudini pentru matematică, de ex., ei au de făcut 30-50-90 de exerciții de pe o zi pe alta!
Iar, temele devin spaima copiilor și a bunicilor și a celor care se afla alături de ei!
Am auzit bunici, care povesteau cum nepoții lor plângeau, pentru că aveau prea multe teme pentru acasă. Am auzit părinți, care spun că lucrează și ei o parte din teme, pentru ca ai lor copii să reușească să le termine.
Ce contează? Cine să-i audă? Și, mai ales, cine să îi ia in seamă?! O învățătoare și un profesor sunt mai apreciați, uneori, cu cât dau tone de teme pentru acasă și cu cât au copii premianți la multele și inepuizabilele concursuri dintre școli.
Preocuparea este îndesarea informațiilor in capul copiilor, să știe cât mai multe și din cât mai multe domenii și, dacă se poate, aceste multe lucruri să fie învățate în timpul liber de acasă.
Prea putini se interesează de suflețelul lor, de personalitatea lor in formare și de felul în care își gestionează emoțiile și lumea lor interioară!
Nu contează cât de nefericiți se simt, când deschid caietul de teme și zic, neputincioși: „Iar am 60 de probleme de rezolvat!”.
În luna mai, am fost prezentă la o reuniune a psihologilor, la care un profesor universitar, specialist in psihologia școlară, a arătat că, potrivit studiilor, ELEVII ROMÂNI SUNT PRINTRE CEI MAI NEFERICIȚI DIN LUME!
Printre motive, temele exagerat de multe și mediațiile!
Meditațiile au început să fie puse ( țineți-va bine!!!) din clasa pregătitoare!
Cunosc un caz, in care un copil cu inteligență peste medie suferea cumplit pentru că învățătoarea lucra cu jumătatea din clasă care știa, deja, să citească în clasa pregătitoare.
Copilul a început să somatizeze trăirile sale prin dureri de burtă și prin dimineți in care, plângând, refuza să meargă la școală.
Părinții disperați au dus copilul la doctor si, apoi, l-au înscris la afterschool, în speranța că va lucra în plus față de școală pentru a ajunge la nivelul înalt din (atenție!) clasa pregătitoare, in care se afla!
Mama copilului a intrebat-o, după un timp, pe învățătoare despre progresele copilului său, ca urmare a eforturilor de la „after”.
Răspunsul învățătoarei a fost halucinant, după mine :” Da, se văd progrese la copilul dumneavoastră, dar să știți că nici colegii lui n-au stat pe loc!”.(??!).
Cunosc din ce în ce mai multe cazuri de copii din clasele I-IV, care au apelat la sprijin psihologic pentru adaptarea la sistemul de învățământ românesc.
Cunosc copii premianți la concursuri importante de pian, care au fost lăsați corigenți la chimie, cu multă ușurință, de profesori, care spuneau: „Lăsa, nu te mai ascult acum, că ai timp să înveți la vară! „.
Cunosc copii înspăimântați de ora de religie, unde o profesoară, în loc să le vorbească despre iubire și Divinitate, ii speria cu Apocalipsa!
Ei, dragi adulți, ce părere aveți?
Intr-un fel, școala românească seamănă mult, este o oglindă a felului in care cei mai mulți dintre angajatori se poartă cu angajații lor: sunt vânate greșelile, sarcinile sunt până la epuizare, stima de sine e călcată în picioare, abilitățile individuale nu sunt luate în considerare, e încurajat sistemul paralel de meditații, iar sufletul (copilului, în cazul nostru)…- ce e aia??!
Nu mai vorbim de felul in care este structurat anul școlar, cu vacanțe rare și foarte scurte…!
Cândva, am adorat o învățătoare- Cristina Georgescu de la Școală 79 din Bucuresti- pentru o frază, spusă de ea, părinților, la început de an școlar: „E important să dobândească cunoștințe, dar să nu uităm și de suflețelul copiilor și mai cred că e important ca ei, copiii, să vină cu bucurie la școală! „.
Da, e important să acumuleze cunoștințe, dar, după mine, cel mai important este ca un copil să meargă cu BUCURIE la școală!
Sunt șanse ca, apoi, să meargă cu bucurie la job și… prin viață!!!
În caz contrar, cabinetele psihologilor vor fi pline, în viitorul nu tocmai îndepărtat, de copii și de părinții lor…!!!
          Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
              EMMA TOADER, psiholog și jurnalist