HOMESCHOOLING ESTE UN STRIGĂT DE DISPERARE!

Homeschooling sau educația acasă trebuie văzuta ca un semnal de alarmă, care arată că felul in care funcționează actualul sistem de învățământ românesc nu mai corespunde nevoilor!

În condițiile în care se face o școală paralelă – meditații peste meditații acasă, ore de teme, pentru a ține „ritmul” cu școala, un efort in plus al copiilor și financiar al părinților – întrebarea firească apare: „De ce nu învață acasă, dacă tot trebuie să-l pregătesc atât?”.

Totul se întâmplă, după părerea mea, pentru că s-a mutat centrul de greutate acasă sau la afterschool, in loc de școală, cum ar fi firesc!

Homeschooling este un strigăt de disperare!
Pentru felul in care se face școală în ziua de azi, pentru lipsa de pasiune a multor profesori in procesul de predare!
Pentru blazare! Pentru lipsa de bucurie si iubire! Pentru lipsa de blândețe! Pentru tăcerea mocnită și încruntată a părinților! Pentru lipsa de reacție!

Nemulțumirea e cuvântul de ordine.
Școala a devenit un fel de armată pe vremuri, obligatorie și chinuitoare, in același timp, performanțele școlare fiind oglinda pregătirii din particular.

Am vorbit cu mulți părinți. Aleargă să-și mute copiii de la o școală la alta, de la o clasă la alta, in speranța iluzorie că ai lor copii vor învăța, dar se vor simți și bine la școală…

” Copilul meu merge la psiholog. A avut 10 pe linie in clasa a -VII-a. Dar, ceva s-a întâmplat la serbarea de sfârșit de an, când directoarea, la poza de grup, l-a pus in spatele colegilor, pe motiv că avea pantaloni scurți si nu dadea bine in poză… El, cu diploma in mâna, a stat in spatele celorlalți si n-a ieșit deloc in poză. De atunci, ceva s-a schimbat, a zis că nu mai învăța pentru notă. A trebui sa il duc la psiholog si l-am pus pe linia de plutire”, povestea o mămică.
Și ea merge la psiholog, ca să facă față stresului.

Altă mămică spune că s-a împrumutat de bani la părinți, pentru a-i pune fiicei sale din clasa a -III-a meditații la engleză. După ce profesoara de engleză de la clasă i-a trimis un bilet, în care o avertiza că „ar trebui să aibă grijă ” să nu scape copilul”, care, dacă va continua in acel ritm, nu va face față la cerințele din clasă „.

La ședințele cu părinții, nimeni nu îndrăznește să spună ceva. Manualele? Nu sunt bune și trebuie cumpărate câte două culegeri la matematică, la română, la fizică, cărți de franceză și de engleză.
Învățământul este gratuit, dar se cer bani, cu acordul părinților, pentru toate acestea, inclusiv pentru zugrăveli și curățenia de început de an scolar…

Pe de altă parte, părinții, care nu au copiii la ” after”, lucrează cot la cot cu copiii exercițiile grele de matematică, in fiecare seară.

„În fiecare seară, iau cartea de matematică și mă uit eu, întâi, și rezolv, ca să-i arăt și copilului” , povestea o mămică a unui băiețel din ciclul primar.

Cei mai mulți profesori oferă puțin la clasă, dar pretind mult. E încurajat sistemul paralel de meditații, ” în particular”.
Mulți profesori vin ca niște robotei la școală, predau fără pic de pasiune materiile, nu trezesc interesul copiilor și îi vânează la note. Iar pentru asta sunt de vină… copiii!

Nimeni nu spune nimic la școală, pentru că nu îndrăznește. Dacă îndrăznește cineva, i se spune că al său copil e „in urma” și „trebuie să recupereze”, pentru a ajunge la nivelul academic din clasă.

Dacă elevul e nefericit la școală, dacă părinții sunt stresați și ei cu școala copiilor si plătesc bani mulți pe meditații si pe cărțile cerute, nu e normal Homeschooling, educația acasă?
” Homeschooling este pentru cei cu bani!” , răspund, triști, unii părinți.

Nu pledez pentru Homeschooling!
Nu cred că asta e soluția!
Dar cred că Homeschooling trebuie văzut ca un strigăt de disperare, un clopoțel, care sună pentru cei care vor să îl audă!
Sistemul de învățământ romanesc, așa cum se prezintă, nu mai merge!
Copiii și părinții lor, beneficiarii acestui sistem, nu mai sunt beneficiari, ci devin victime ale sistemului.

Între ceea ce există de fapt și ceea ce ne dorim este o diferență ca dintre Sparta și Atena!
Ce rămâne de făcut?

Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
Emma Toader, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.