ÎNTREBĂRI LA RĂSPUNSURI

În cele cinci luni de când scriu pe blog, am primit o serie de întrebări de la unii dintre dumneavoastră. În limita timpului, am răspuns.

Pentru că le-am considerat foarte interesante, le-am adunat dintr-un material.

Un domn m-a întrebat: „Sunt oameni, care iubesc și oameni care sunt dispuși să-i lase?”.
Da. Eu cred că sunt oameni care iubesc si oameni care se lasă iubiți. Așa cum sunt oameni care iubesc și oameni care nu se lasă iubiți.

Depinde.
Depinde de ceea ce fiecare învață în copilărie despre iubire și ceea ce exersează, după aceea.
Magic e că poți să schimbi, atunci când credințele tale limitative nu te ajută și tu VREI schimbarea!
Aici, poate să te ajute un psiholog, un antrenor, cu întrebări care să te facă să-ți găsești propriile răspunsuri!

Un alt domn m-a întrebat dacă unele cărți gen ” Secretul” referitoare la puterea gândului și la energia pe care o atragi sunt valabile sau sunt pierdere de timp.
Răspunsul meu a fost că astfel de cărți sunt foarte valabile, doar că trebuie exersat!
Creierul învață noi poteci și e nevoie de exersare în timp pentru a fi bătătorite!

După ce o lungă perioadă, ai văzut lumea în gri, nu te aștepta că, brusc, o vei vedea în roz! Dacă vei dori să schimbi culoarea, vei trece prin nuanțe intermediare…E nevoie de timp, de perseverență, de încredere ( și de răbdare, cum spuneam într-un material).

Asta mă duce cu gândul la acele cărți in care sunt diverse poze, cu flori, spre exemplu, dar, dacă privești un timp (cruciș), din acea fotografie cu flori apare o imagine tridimensională cu un delfin, să zicem. Aceste cărți cu astfel de ilustrate se intitulează „Ochiul magic”.

Cam ăsta e și rolul terapiei, nu să te uiți cruciș, ci să găsești alte interpretări pentru momentele din viața ta, o resetare a imaginilor prin ” ochiul magic”…!!!

„Este posibil ca gândurile negative să își piardă puterea, dacă îmi ocup mintea cu gânduri pozitive?”, a mai întrebat cineva.

Da. Și, așa cum spuneam, e nevoie de exercițiu, de exersare. Te focalizezi pe altceva și nu mai lași loc și putere gândurilor negative. Facând loc din ce în ce mai mult gândurilor pozitive, faci din ce in ce mai putin loc gândurilor negative…!

Gânduri pozitive, gânduri negative… De fapt, e vorba de gânduri care te ajută sau nu.
Mintea noastră e ca o grădină! Ce semințe plantăm și întreținem, asta avem!

Gândurile ne influențează atitudinea, postura și felul în care mergem pe stradă.
Cei mai mulți mergem adânciți în propriile gânduri, în dialogul nostru interior, care pe unii îi asurzește! E mai puternic decât zgomotul străzii!

În general, oamenii triști, deprimați merg cu capul în pământ, privesc în jos.

La cursurile de NLP ( programare neurolingvistică), coordonate excelent de către medicul psihiatru Catalin Zaharia, unul dintre profesorii străini ne-a spus o poveste despre un om deprimat, care a venit la un psihoterapeut (NLP-ist, probabil).
Terapeutul i-a dat ca temă persoanei deprimate ca, data viitoare, când venea la terapie, să numere toate coșurile caselor din drumul spre cabinet.
Schimbarea direcției in care privea -în sus și nu în jos – a dus și la o schimbare de stare…

Așa că, mai bine numărați rândunicile de pe gard, decât firimiturile de pe jos! Observați direcția în care priviți! Și schimbați, dacă aveți nevoie de o schimbare de stare!

Un alt domn m-a întrebat despre dialogul interior.
Eu cred că „vorbește” Ego-ul, atunci când „o iei personal”, te simți atacat, ești în frică, neputință, nemulțumire, critică și autocritică, dispreț și vibrație scăzută!
Când ” vorbește ” Sinele divin, ești în iubire, in bucurie, în recunoștință, în vibrație ridicată!

Până data viitoare,

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”
Specializare: psihologie clinică, NLP (programare neurolingvistică)

ÎNCĂRCARE

Oamenii sunt ca niște baterii. Se încărca, se descărca…
Este de preferat ca fiecare să se încarce la „priza” proprie! Unii aleg să se încarce cu energiei de la alții.

Nu ați văzut?! Vă întâlniți cu o persoană, care vă povestește ceva și, după ce vă despărțiți de ea, sunteți epuizați…, sunteți descărcați…

Sau, dimpotrivă, în preajma unor persoane vă simțiți extraordinar de bine…!

În fiecare interacțiune (nu mai vorbesc de atunci când faci dragoste sau sex), se întâmpla un schimb de energie.

Totul e energie, mâncarea pe care o mâncam, dar mai ales gândul cu care o mâncăm (de aici și îndemnurile de a mânca în stare de recunoștință, de bucurie și nu de stres sau grabă), apa pe care o bem, intenția…!!!

Până și hainele se impregnează cu energia noastră din momentul în care le purtăm. Am văzut că au apărut și studii pe această temă pentru cei care vor, mereu, dovezi ” științifice „.

Așa cum spuneam, oamenii sunt ca niște baterii, se încarcă, se descarcă…

Cum se încarcă?
Fiecare are modul său de încărcare – direct sau de la alții, care sunt mai încărcați, in acel moment.

Și nu degeaba se vorbește de elementele aer, apă, pământ…
Unii se încarcă stând la soare, la plajă, alții… făcând baie în mare…

Dacă vreți să aflați cum se încarcă oamenii de lângă voi, observați ce îi bucură cel mai tare și veți vedea sursele lor de încărcarea cu energie.

Unii oameni adoră să stea printre flori, să grădinărească sau să meargă desculți pe nisip, alții să facă drumeții la munte…Alți oameni au nevoie de zeci de pisici in jurul lor.
Unii adoră să fie conectați la muzică, sursa lor de încărcare…, alții își petrec viața înconjurați de copii!

Sunt oameni, care se relaxează, se încarcă, atunci când gătesc diferite feluri de mâncare, cum e cazul minunatului meu prieten, domnul Ervin Szekely, cu care realizăm minunate emisiuni la radio.

Sursele de încărcare sunt cele care ne fac sufletul să salte de bucurie! Individual sau împreună!

Rugăciunea, somnul, petrecerea timpului în natură, muzica (nu orice muzica) sunt, principalele surse de încărcare.

Aș putea vorbi și despre sursele de descărcare, printre ele aflându-se, după mine, știrile (care induc starea de frică), joburile care nu vă plac, interacțiunea cu oamenii nemulțumiți și, mereu, critici, etc.

De asemenea, locurile au energia lor!
Sunt locuri, unde pur și simplu te simți divin și locuri din care îți vine să pleci, cât mai repede…!
Ascultați ce simțiți! Simțiți-va corpul, adică emoțiile din corpul vostru („mi s-a pus un nod in gât… „, ” mi s-a strâns stomacul”, „am simțit ca o gheară pe inimă”, ” am simțit fluturi in stomac”, „parcă pluteam”…). Ele vă spun pe unde vă aflați…

Și …
Încărcați-vă, când nu mai aveți baterie!
Faceți lucruri, care vă bucură sufletul!
Dansați, pictați, dormiți,…citiți, zâmbiți și, mai ales, iubiți!

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire ”
Specializare în psihologie clinică, NLP ( programare neurolingvistică)

NU OAMENII PROȘTI MERG LA PSIHOLOG, CI OAMENII DEȘTEPȚI

Un om deștept este cel care își dă seamă că are o suferință, legată bineînțeles de sufletul lui gingaș și vrea să se vindece!

Un om deștept apelează la un psiholog, când realizează că a încercat tot ce-i stătea in putință, dar se învârte intr-un cerc, din care singur nu poate să iasă…!

Un om deștept știe să ceară ajutorul și nu-i e rușine de asta, unei persoane specializate, când are nevoie de asta..!

Un om deștept apelează la un psiholog, pentru că psihologul este ghidul, profesionistul, care s-a antrenat special pentru a-l ajuta!

Resursele se află in omul deștept, dar psihologul îl ghidează și îi luminează drumul prin întrebări și interpretări!

Profesoara mea preferată din facultate, prof. univ. Gabriela Stoltz, de la care am învățat enorm și pe care o iubesc, ne spunea, adesea, la cursurile de psihologie:”Noi, psihologii, lucrăm cu sufletele oamenilor! Transformăm nefericirea în fericire! „.

Iar, eu vin și zic: Noi, psihologii, suntem special antrenati sa ii ajutăm pe oameni să-și transforme nefericirea în fericire! Să se descopere și să trăiască ” cu ochii larg deschiși „, intr-o relație mai bună cu ei, înșiși!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”
Specializare în psihologie clinică, NLP (programare neurolingvistica)

CÂND VREI SĂ PLÂNGI, PLÂNGI!

Parafrazând filmul „Eu, când vreau să fluier, fluier”, spun: „Tu, când vrei să plângi, plângi!”.

Plânsul e modul în care externalizezi ceva din interiorul tău, o nemulțumire, o suferință, o emoție…

De aceea, după mine, plânsul este un mod extraordinar de descărcare, un mecanism fantastic cu care a fost echipat Omul!
Repet, Omul! Adică atât femeia, cât și bărbatul!

Nu ați observat?! După ce plângi, te simți mai ușor, mai eliberat, ca și când ai golit ceva…, o povară și lași loc pentru altceva…

” După plâns, vine râs! „, ” de-a rasu’-plansu'”…, sunt tot felul de combinații lingvistice. Da, după ce plângi, ai șanse să râzi… Sau, dacă nu râzi, măcar te vei simți mai ușurat!

Am auzit unele mămici, care le spuneau fiilor lor, în parc : „Nu plânge! Ești băiat! Ce plângi ca o fată!?”. Și, uneori, si bărbații le spun băieților lor să nu plângă… Și vezi, apoi, generații de bărbați, care nu plâng niciodată… Dar, uneori, mai au puțin și fac implozie!!

Pentru că au fost programați că bărbații nu plâng niciodată, că a plânge e un semn de slăbiciune, atribuit femeilor mai mult, adică ” sexului slab”…

Da! Femeile plâng cu mai multă ușurință și își permit să plângă, să-și manifeste trăirile, chiar sub formă de plâns… Își iau acest drept de a se elibera!!!

Sau! Nu ați văzut?! Și, când suntem impresionați de ceva ( în mod pozitiv) ne vine să plângem! Uneori, plângem de fericire( recunoștință)!! E bucuria din noi, magia care se cere manifestată intr-o formă… materială!!!

Pentru că, plânsul, dragii mei, e ceva normal, uman! Ca și râsul! Este un fel de „supapă”, creată de Divinitate! Atât pentru femeie, cât și pentru bărbat!

E momentul în care Masca ( sau măștile) e dată jos și e trăită emoția!

În terapie, in ședințele de la psiholog, când pacientul sau clientul plânge e SEMN că a fost atins ceva din suflețelul lui, ceva ce doare…, ceva profund…Dar…, când este atins…,cu multă gingășie,…începe… MAGIA…, Conștientizarea, apoi Schimbarea!

Pentru că…
Plânsul e ca un vals de iarnă! În care zăpada din pomi se scutură. Pentru că apare căldura ( iubirea) și pomii sunt pregătiți… pentru primăvară și pentru înverzire!!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire ”