RĂBDARE

Motto: Când ești nervos sau îngrijorat, ai răbdare. Cu cheia răbdării se deschide ușa fericirii. Rumi

Vorbeam, zilele acestea, cu o prietenă despre Răbdare…
Uneori, pare că nu mai avem răbdare…Vrem ca dorințele noastre să se împlinească „ieri”, dacă se poate.

Nerăbdarea este un alt mod de împotrivire față de ceea ce este! Față de perfecțiunea momentului prezent!

E ca și când ai sta lângă un măr din pom și ai vrea ” atunci” să se coacă…, el fiind încă verde…

Fructele, merele se coc în ritmul și timpul lor…Un măr apare, crește, se înroșește și, când e gata, singur cade din pom, semn că procesul de coacere, de creștere s-a încheiat.

Când nu mai avem răbdare, putem să privim natura, copacii, florile și să realizăm că totul se desfășoară intr-un ritm perfect!
Nici Noaptea nu vine peste Ziuă și nici Ziua peste Noapte!!

Ce ar fi fost dacă la ora 12,00 s-ar face, brusc, noapte, sau dacă ziua următoare noaptea ar începe de la altă oră…?

Totul în Univers funcționează intr-un ritm perfect, o ciclicitate perfectă! Divină!

Și, atunci, dacă „Ce e în mic e și în mare”, putem înțelege că tot așa se desfășoară și viața noastră. Într-un ritm perfect!

Omul e grăbit mai ales atunci când nu înțelege anumite mecanisme sau fenomene…
Dar cheia este răbdarea!

Vorbeam cu această minunată prietenă a mea, foarte însărcinată la propriu, despre faptul că pentru lucrurile pe care ți le dorești există UN MOMENT POTRIVIT în care ești pregătit tu, cel care le ceri, și UN MOMENT POTRIVIT în care e pregătit Universul să ți le ofere!!
Și că se întâmplă atunci când cele două momente coincid!

Pentru că tu ai o dorință, o trimiți în Univers și ești , apoi, pregătit pentru realizarea ei…Iar Universul lucrează și pregătește momentul perfect pentru realizarea dorinței tale!

A fost o perioadă în care nu aveam răbdare…

Dar am realizat că a nu avea răbdare e ca și când m-aș împotrivi să vină noaptea sau aș sufla în mărul din pom…să se coacă!!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”

FRICA DE SUCCES

Motto:Prea mulți dintre noi nu ne trăim visurile, pentru că ne trăim temerile. Les Brown

E ca și când începi să mergi, faci primii pași fascinat(a) de ce poți, de ce esti in stare și… îți e frică să nu cazi…Dar tu nu ai mai căzut! Și, cum să-ti fie frică de ceva ce n-a existat în experiența ta? Te intrigă doar privirea mamei, privire pe care încerci a o descifra…privirea, care îți arată „pericol”, ca și când un tigru ar fi lângă tine și, din moment în moment, te-ar putea mânca…!!!

Cam așa ar fi cu frica de succes.

Despre frica de eșec, mulți au citit și nu trebuie să studiezi multă psihologie ca să înțelegi despre ce este vorba.
Frica de eșec e frica ” să n-o dai în bară „, adică să ratezi golul în poartă! În timp ce viața ta se măsoară în goluri și in puncte! În scorul de la finalul partidelor…
Sau…îți e frică de mai rău…!

Dar, cum e cu frica de succes? Ți-e frică de mai bine? Te-ai trezit sabotandu-ti succesul? Te-ai trezit, vreodată, sabotându-ti prosperitatea?
Cum vă sabotați, la ora actuală, fericirea? Și cum…ați face altfel, fără sabotaj???

După mine, frica de succes este foarte bine evidențiată în poveștile cu marii câștigători la Loto Pronosport. Mulți dintre cei care au câștigat sume colosale de bani, jucând un bilet la Loto, au pierdut banii în diverse modalități. Au ajuns de unde au plecat…Erau sărăci și au făcut tot ce au putut…inconștient… să rămână sărăci!

Frica de succes!

Depinde ce înseamnă pentru fiecare ideea de succes. Pentru unii, înseamnă să fie foarte cunoscuți, să fie persoane publice. Sau să dețină puterea. Dar, asta presupune și vulnerabilitate. Fiind în lumina reflectoarelor, se poate vedea orice rid și oricine te poate analiza sub lupă! Cați sunt dispuși pentru asta?

Pentru alții, a avea succes înseamnă a avea mulți bani, …conturi pline cu bani…Dar și frica mare că îi poate… pierde! Unii își sabotează potențialul succes la bani menținând credințele limitative, învățate de-a lungul timpului…de la alții!
„Banii sunt ochiul…( știți voi cui)!”.
Sau ” Ai văzut…?! Ion Dolanescu cați bani avea?! Și tot a murit!”, parcă îl aud pe tata spunând.

Am văzut și persoane, care, cum aveau un surplus de bani, …ghiciți ce se întâmpla?! Le apărea o alergie, la propriu (sau îi durea ceva) și fuguța la doctor…, niște analize…ceva, medicamente și banii în surplus dispăreau ca prin minune!!!

După părerea mea, frica de succes e la fel de păguboasă ca și frica de eșec! Frica de eșec e frica de întuneric! – Dacă te împiedici??!!
Iar frica de succes e frica de lumină, de prea mult Soare! – Dacă te arzi??!!

De asemenea, frica de succes e strâns legată de verbul „a merita”. Merit să fiu fericit? Merit să fiu iubit? Merit să am succes? Merit să trăiesc in bogăție?
Conștient sau inconștient e sabotat acest ” merit”.

Mulți dintre cei care se tem de succes și nu reușesc să-l integreze, întâi, la nivel de conștiința folosesc programări limitative de genul:”Nu pot să cred că… am bani mai multi, că am castigat mai bine, că mă înțeleg mai bine cu partenerul, că sunt promovat(a), că sunt apreciat, că toate imi merg perfect…!”.
„Nu pot să cred…că e adevărat!”

Și, daca el nu crede că succesul îi poate aparține, cum ar putea crede Universul?!

Și, mai există ceva…
Oamenii se mai pot teme de succes, ca și când dincolo de acesta s-ar afla o ușă, care ar duce spre… eșec!

Dacă vom realiza că sunt doar niște frici, alimentate de mințile noastre, avem șanse să vedem…lumina!
Pentru că, atât frica de succes, cât și frica de eșec sunt un fel de frică de Bau-Bau!
Nimeni nu l-a văzut, dar toți îl creionează în imaginație!

Iubim, suntem iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”

CĂSNICII…

Ca să vezi magicul din celălalt, trebuie să activezi magicul din tine…!

Fiecare este pregătit să vadă ceea ce poate el să vadă…În acel moment!

Ne supăram când cel (sau cea) de lângă noi, nu vede sau nu înțelege ceea ce vedem sau înțelegem noi. Dar, nu are cum!
Nu pentru că ar fi cineva de vină, ci pentru că suntem diferiți. Evoluăm diferit. Ajungem pe niveluri de dezvoltare diferite, ajungem pe niveluri de conștiință… diferite.

Oamenii se îndrăgostesc, atunci când se întâlnesc pe același nivel de vibrație.
O prietenă minunată imi povestea că sufletele sunt ca niste sfere colorate și că sferele de aceeași culoare și de aceeași vibrație, chiar daca sunt in puncte total diferite, se atrag si se apropie până se intersectează…

„Tu parcă ești eu!”, își spun îndrăgostiții. Care se oglindesc, se înțeleg fără cuvinte, uneori din priviri. Comunică dincolo de comunicarea verbală …

După un timp ( care variază pentru fiecare in parte), când VRAJA dispare ( din motive diferite), urmează separarea,…distanțarea .
” Credeam că tu ești eu…De fapt îmi dau seama că ești un necunoscut (ă)! Habar n-am cine ești! Cine e străinul din viață mea? „, e ceea ce își spun mulți dintre trăitori, la un moment dat.

Ce s-a întâmplat de la îndrăgostire (vrajă) la separare?
În prima parte, adică in etapa îndrăgostirii, s-a activat lumina din cei doi îndrăgostiți.
În partea a doua a procesului, s-a activat umbra din fiecare.

Și așa s-a ajuns de la iubire la ură, de la extaz la durere…sau la amândouă odată, adică la dualitate!

Pentru că, pe drum, două ființe superbe -bărbatul și femeia -, care s-au întâlnit in magia dansului îndrăgostirii (împerecherii), au evoluat diferit și asta s-a întâmplat in mod firesc. Au ajuns fiecare pe niveluri diferite de vibrație și nu se mai potrivesc.

Și, pentru asta, nu este nimeni vinovat…!

„Iubirea și vinovăția nu pot coexista, să o accepți pe una înseamnă să o negi pe cealaltă”, spune Cursul de miracole.

Unii aleg să se învinuiască reciproc și să se târască unul după altul, simțind căsătoria ca pe o colivie, din care…nu se poate ieși…
Alții, prin decizia lor sau prin mâna Universului, aleg să se separe, pentru ca, într-o zi,…să se poată îndrăgostit din nou.

Cei mai mulți repetă tiparele căsniciilor părinților.
Pentru că, atunci când se întâlnesc (El si Ea), fiecare vine cu multe bagaje.
Casa lor devine plină de bagaje – de la mama, de la tata, de la soacră, de la socru, de la mătușa, de la bunci…
La început, aceste bagaje nu deranjează pe nimeni. Cu timpul, însă, oamenii ajung sa nu-și mai vadă unul de altul vârful nasului de atâtea bagaje…
Unii aleg să stea așa înghesuiți toată viața…
Alții… se apucă de curățenie…!

Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție ” Porția de fericire”

LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE

Merg la un seminar. Arta de a fi femeie. Bănuiam eu că nu te naști femeie, ci devii…

E aproape plin. La intrare e o coadă, unde te înregistrezi, îți spui numele si completezi un bilet pentru tombolă. Poți câștiga ceva. Ce? Habar n-am, dar completez.

Apare și doamna, care va ține seminarul si care s-a scolit in Rusia. Rochie neagră, dar roșu – rujul, portofelul, unghiile si pantofii cu toc înalt.
Are chip de păpușă, iar la trup e planturoasă, aproape de două ori cât mine….
Mă văd, fără să vreau, intr-o oglindă… În comparație cu ea, eu par…o gheișă.

Intru in sală, in timp ce îmi amintesc de faptul că aproape toate prietenele mele își găsiseră de treabă, ca să nu apară – una avea programare la coafor, alta aștepta doctora să-i consulte copilul răcit, alta era prea însărcinată, la propriu, ca să vină…

Numai eu plecasem glonț de acasă cu taxiul, convinsă că aveam eu ceva de aflat…

Începe. Pe un ecran e scris titlul seminarului despre feminitate, lângă doua desene: o femeie care dansează cu straie de fluture si o perlă intr-o scoică.

În sală, zeci de femei.
Mă simt ca-n filmul acela, in care e o reuniune a vrăjitoarelor la un hotel, reuniune la care a pătruns un șoricel.
Nu știu ce sunt: vrăjitoare sau șoricel? Sau și vrăjitoare și șoricel, în același timp?

Credeam că începe, dar mai durează puțin. Timp in care unele femei își fac poze cu telefonul. Rog si eu pe cineva să-mi facă poze. Nu-mi convine niciuna cum iese…

Gazda seminarului apare și, de data asta, începe. „Femeia e cea care dă viață și distruge inimi”, …” Datorită sufletului femeii, lumea se învârte „, spune, în deschidere realizatoarea evenimentului.

Îmi miroase a varză călita. Nu știu sigur dacă e real sau e gândul meu, după ce mama se oferise să-mi aducă varză călită, gătită de ea. O refuzasem.

Urmează și prima întrebare:” Ce înseamnă feminitatea?”. Femeile se întrec in răspunsuri.

După răspunsuri, se vorbește despre seducție și despre faptul că noi am apărut pentru că mama l-a sedus pe tata. Sau invers, tata a sedus-o pe mama? Ce mai contează?!
După alte discuții interesante, seara se încheie cu…cadouri!
Si cu două idei interesante:”Dragostea e ca si războiul – o luptă pentru energie” și ‘Bărbatul dorește femeia pentru energia ei”…
Și că „nu te naști femeie, ci…îți amintești”.

Mulțumesc, Elena Cucicovschii, pentru această experiență!

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
EMMA TOADER, jurnalist și psiholog, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”

SECRETUL ESTE SĂ-TI IUBEȘTI VIAȚA!

Motto: Oriunde ajungi în viață, acolo trebuia să fii! Osho

Gândiți-va: oricum suntem pentru o perioadă finită, in această formă, pe Pământ
Ce ai de câștigat dacă nu îți iubești viața? Resentimente.

E ca și când te afli la un spectacol de film, care începe, se desfășoară, în timp ce tu bombăni nemulțumit! Și, brusc, luminile se aprind, semn că filmul s-a terminat și urmează să pleci…

CUM AR FI, ÎNSĂ, DACĂ AI IUBI TOT SPECTACOLUL?!
Ai fi prezent, bucuros, cu ochii de copil ai privi, ai sorbi fiecare clipă, fiecare replică din film, ai adora personajele, în timp ce tu ești spectator, dar și actor pe ecran!

Ți-ai lăsa inima învăluită de bucurie și iubire…Te-ai bucura!… Ai avea altă stare…care…probabil că se numește… fericire…

Câte ai de câștigat dacă alegi să-ți iubești viața și câte pierzi, dacă te pierzi de tine…!

Dar decizia de a-ți iubi viața nu trebuie să vină ca o forțare. Ea apare ca o revelație…cu ușurință și cu bucurie și cu multă, multă uimire…
„Doamne, îmi iubesc viața! Mulțumesc!” – ca un gând lăuntric, care se ivește și cu grație iese la suprafață…

Iubim, suntem iubiți și din ce in ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist, autoarea cărții in curs de apariție „Porția de fericire”

HOMESCHOOLING ESTE UN STRIGĂT DE DISPERARE!

Homeschooling sau educația acasă trebuie văzuta ca un semnal de alarmă, care arată că felul in care funcționează actualul sistem de învățământ românesc nu mai corespunde nevoilor!

În condițiile în care se face o școală paralelă – meditații peste meditații acasă, ore de teme, pentru a ține „ritmul” cu școala, un efort in plus al copiilor și financiar al părinților – întrebarea firească apare: „De ce nu învață acasă, dacă tot trebuie să-l pregătesc atât?”.

Totul se întâmplă, după părerea mea, pentru că s-a mutat centrul de greutate acasă sau la afterschool, in loc de școală, cum ar fi firesc!

Homeschooling este un strigăt de disperare!
Pentru felul in care se face școală în ziua de azi, pentru lipsa de pasiune a multor profesori in procesul de predare!
Pentru blazare! Pentru lipsa de bucurie si iubire! Pentru lipsa de blândețe! Pentru tăcerea mocnită și încruntată a părinților! Pentru lipsa de reacție!

Nemulțumirea e cuvântul de ordine.
Școala a devenit un fel de armată pe vremuri, obligatorie și chinuitoare, in același timp, performanțele școlare fiind oglinda pregătirii din particular.

Am vorbit cu mulți părinți. Aleargă să-și mute copiii de la o școală la alta, de la o clasă la alta, in speranța iluzorie că ai lor copii vor învăța, dar se vor simți și bine la școală…

” Copilul meu merge la psiholog. A avut 10 pe linie in clasa a -VII-a. Dar, ceva s-a întâmplat la serbarea de sfârșit de an, când directoarea, la poza de grup, l-a pus in spatele colegilor, pe motiv că avea pantaloni scurți si nu dadea bine in poză… El, cu diploma in mâna, a stat in spatele celorlalți si n-a ieșit deloc in poză. De atunci, ceva s-a schimbat, a zis că nu mai învăța pentru notă. A trebui sa il duc la psiholog si l-am pus pe linia de plutire”, povestea o mămică.
Și ea merge la psiholog, ca să facă față stresului.

Altă mămică spune că s-a împrumutat de bani la părinți, pentru a-i pune fiicei sale din clasa a -III-a meditații la engleză. După ce profesoara de engleză de la clasă i-a trimis un bilet, în care o avertiza că „ar trebui să aibă grijă ” să nu scape copilul”, care, dacă va continua in acel ritm, nu va face față la cerințele din clasă „.

La ședințele cu părinții, nimeni nu îndrăznește să spună ceva. Manualele? Nu sunt bune și trebuie cumpărate câte două culegeri la matematică, la română, la fizică, cărți de franceză și de engleză.
Învățământul este gratuit, dar se cer bani, cu acordul părinților, pentru toate acestea, inclusiv pentru zugrăveli și curățenia de început de an scolar…

Pe de altă parte, părinții, care nu au copiii la ” after”, lucrează cot la cot cu copiii exercițiile grele de matematică, in fiecare seară.

„În fiecare seară, iau cartea de matematică și mă uit eu, întâi, și rezolv, ca să-i arăt și copilului” , povestea o mămică a unui băiețel din ciclul primar.

Cei mai mulți profesori oferă puțin la clasă, dar pretind mult. E încurajat sistemul paralel de meditații, ” în particular”.
Mulți profesori vin ca niște robotei la școală, predau fără pic de pasiune materiile, nu trezesc interesul copiilor și îi vânează la note. Iar pentru asta sunt de vină… copiii!

Nimeni nu spune nimic la școală, pentru că nu îndrăznește. Dacă îndrăznește cineva, i se spune că al său copil e „in urma” și „trebuie să recupereze”, pentru a ajunge la nivelul academic din clasă.

Dacă elevul e nefericit la școală, dacă părinții sunt stresați și ei cu școala copiilor si plătesc bani mulți pe meditații si pe cărțile cerute, nu e normal Homeschooling, educația acasă?
” Homeschooling este pentru cei cu bani!” , răspund, triști, unii părinți.

Nu pledez pentru Homeschooling!
Nu cred că asta e soluția!
Dar cred că Homeschooling trebuie văzut ca un strigăt de disperare, un clopoțel, care sună pentru cei care vor să îl audă!
Sistemul de învățământ romanesc, așa cum se prezintă, nu mai merge!
Copiii și părinții lor, beneficiarii acestui sistem, nu mai sunt beneficiari, ci devin victime ale sistemului.

Între ceea ce există de fapt și ceea ce ne dorim este o diferență ca dintre Sparta și Atena!
Ce rămâne de făcut?

Să fim iubiți și din ce în ce mai fericiți!
Emma Toader, psiholog și jurnalist, autoarea cărții în curs de apariție „Porția de fericire”.