CE SPUN COPIII CĂ VOR SĂ SE FACĂ, ATUNCI CÂND VOR FI MARI

Săptămână trecută, am fost o la clasă a -II-a, pentru a ține ore de dezvoltare personală.
Printre altele, i-am întrebat pe copii ce vor să de facă atunci când vor fi mari.

Răspunsul celor mai mulți ar trebui să ne dea de gândit nouă, celor care ne considerăm oameni mari.

După un lanț de întâmplări, am ajuns, cum spuneam, la o clasă a -II – a pentru a ține ore de dezvoltare personală.

Copiii de opt-noua ani, frumoși și atenți, știau mai multe decât mulți adulți despre ceea ce face un psiholog.

Le-am vorbit despre emoții, despre faptul că este normal să avem emoții pentru că suntem oameni și, la fel de normal, este să plângem pentru a descărca emoțiile negative.

Copiii au fost receptivi și creativi și au știut să dea răspunsul la întrebarea: „Cum facem, înainte de un test, de un examen, cu emoțiile, care nu ne ajută?”.

Am vorbit eu, au vorbit și ei.

Am simțit, la un moment dat, că atenția lor începe să scadă (ora de 50 de minute este prea mult) și mi-a venit să-i întreb, pe fiecare dintre ei, ce vor să se facă, atunci când vor fi mari și motivația pentru care ar alege acea meserie.

Copiii au vorbit pe rând și cei mai mulți dintre ei au spus ceva ce ar trebui să ne pună pe gânduri, pe noi, cei care ne credem deja oameni mari:

” Vreau să mă fac doctor (neurolog, cardiolog, etc), pentru că VREAU SĂ SALVEZ OAMENI!”.

N.B. Și la propriu și la figurat, copiii vor să ne salveze viața…

Poate că este timpul să arătăm că fiecare își salvează propria viață, fiind din ce în ce mai prezent și mai plin de iubire față de el însuși și față de ceilalți!

Mulțumesc, copii!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist

CE AR FI DACĂ…

Odată, un profesor eminent de psihologie transpersonala ne-a spus că, după el, cea mai inteligentă întrebare este: „CE AR FI DACĂ…?”.

Folosind această întrebare, putem să ne întrebăm:

CE AR FI DACĂ AȘ ZÂMBI MAI DES?

Ce ar fi dacă aș face lucruri noi?

Ce ar fi dacă m-aș lăsa iubit(ă)?

Ce ar fi dacă aș dansa tangou?

Ce ar fi dacă mi-aș urma pasiunile?

CE AR FI DACĂ M-AS BUCURA MAI MULT?

Ce ar fi dacă aș face loc bunăstării în viața mea?

Ce ar fi dacă aș încerca gusturi noi?

Ce ar fi dacă aș avea mai mult timp liber?

Ce ar fi dacă m-aș iubi mai mult?

Ce ar fi dacă aș iubi mai mult?

CE AR FI DACĂ…, INTR-O ZI, M-AS TREZI MAI MULTUMIT SI MAI FERICIT?

Ce ar fi dacă…

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog si jurnalist

BOALA ESTE 50% DE NATURĂ PSIHICĂ ȘI 50% DE NATURĂ ORGANICĂ

IUBIREA VINDECĂ

Boala este 50% de natură psihică și 50% de natură organică, spunea academicianul dr. Leon Dănăilă, celebrul neurolog și psiholog ( a circulat pe Facebook o poză cu neurochirurgul mergând, modest, cu metroul).

Renumitul neurochirurg a vorbit, luna trecută, la o reuniune cu psihologii români, despre legătură sa cu Divinitatea, recunoscând că el este foarte credincios.

Pentru că unii dintre voi s-au arătat interesați de detalii privind această afirmație a dr. Leon Dănăilă, că boala este 50% de natură psihică și 50% de natură organică, m-am gândit să scriu pe acest subiect.

BOALA REPREZINTĂ O LIPSĂ A IUBIRII, așa cum explică Cursul de miracole.
DACĂ A TE IUBI ÎNSEAMNĂ A TE VINDECA PE TINE ÎNSUȚI, atunci bolnavii nu se iubesc pe ei. De aceea, ei cer iubirea ce i-ar vindeca, dar pe care și-o refuză, mai spune Cursul de miracole.

De altfel, acest Curs vorbește despre frică și iubire, arătând că frica reprezintă absența iubirii, așa cum întunericul reprezintă absența luminii.

Și atunci eu vin și spun, bolile apar din frică, adică din lipsa iubirii.

IAR LIPSA IUBIRII, DUPĂ MINE, APARE DIN PROGRAMELE PE CARE LE-AM ÎNVĂȚAT DE-A LUNGUL VIEȚII DE LA PERSOANELE SEMNIFICATIVE PENTRU NOI ȘI DIN PROGRAMELE PE CARE LE-AM ADOPTAT ÎN URMA EXPERIENȚEI PROPRII.

Cum sa știi ce e iubirea, dacă, probabil, părinții tăi nu au știut ce este asta?
Cum să știi ce este iubirea, dacă de la alții ai învățat că această ar putea fi competiție, putere, vanitate, neautenticitate, falsitate, deconectare de la Sursă, adică de la Divinitate?

DAR TU POȚI SĂ SCHIMBI TOATE ACESTEA ȘI POȚI AFLA CE ESTE IUBIREA!
IUBIREA este o energie! Cea mai înaltă!

Boala este un blocaj de energie, adică un blocaj de iubire. Blocajul de iubire apare din judecată, din vinovăție și din neiertate.

Puteți să vă dați singuri seama ce se întâmpla atunci când va doare ceva, apelând la vorbele înțelepte ale bătrânilor…
De exemplu, dacă vă dor dinții ( la propriu), vă puteți întreba: ” La ce (situație sau persoană) țin cu dinții?” sau ” În ce împrejurare strâng din dinți? „.
Dacă apare o iritație pe corp, puteți fi atenți la cuvintele, pe care le folosiți. De obicei, persoanele care folosesc expresii de genul „mă irită când văd…”, ” mă irită X”, sunt cei care somatizează diverse iritații, mâncărimi pe piele.
Dacă te doare capul, poți să te întrebi: „Ce anume din viața mea îmi dă durere de cap? (sau bătăi de cap)”.
Pentru dureri de gât:”Ce anume nu reușesc să comunic?”, „Ce cuvinte îmi stau în gât?”. ETC.

ASTFEL, veți începe să înțelegeți legătura fantastică dintre ceea ce simțim, gândim și spunem și bolile care apar (somatizările).

Și, mai mult decât atât, veți începe să fiți din ce în ce mai prezenți in viața voastră…!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!

EMMA TOADER, psiholog și jurnalist

DINCOLO DE ZONA DE CONFORT…

Credem că tot ceea ce este dincolo de zona noastră de confort ne-ar putea face rău. Și, de aceea, ne temem de SCHIMBARE.

V-ați gândit, vreodată, că dincolo de zona voastră de confort ar putea fi mult mai mult bine decât v-ați putea imagina?!

Chiar dacă ne temem de schimbare, schimbarea se întâmpla tot timpul!
E de ajuns să privim natura, ca să vedem cum se transformă în funcție de anotimpuri! Și emoțiile noastre au anotimpurile lor!

Uneori, simțim că avem primăvară în suflet, apoi vară, toamnă și iarnă… Și, din nou, primăvară…
Dar, primăvara de anul acesta nu seamănă cu primăvara de anul trecut…Pentru ca noi nu mai suntem aceeași… S-A PRODUS SCHIMBAREA!

ȘI, atunci, dacă SCHIMBAREA se produce oricum, de ce ne mai e frică de schimbare?
De ce nu pășim cu încredere ” dincolo de zona de confort”?

Din obișnuință. Și din teamă ( de necunoscut, cică), oamenii se abțin să facă schimbări pentru ca nu știu ce e dincolo de lumea pe care ei o știu.

E ca și când, după nouă luni, nou-născutul nu ar vrea să se nască, ci, din teamă, ar face tot ce-i stă cu putință să rămână în burta mamei. Pentru că știe acest loc.

Și, astfel, ar evita să se arunce în NECUNOSCUT!
Și, astfel, ar evita să EXPERIMENTEZE!
Și, astfel, ar evita să fie EL ÎNSUȘI!

Partea frumoasă și miraculoasă e că, DACĂ TU NU VEI IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT, UNIVERSUL VA AVEA GRIJĂ SĂ O FACĂ și abia atunci vei realiza că … DINCOLO DE ZONA DE CONFORT ESTE MULT MAI MULT BINE DECÂT ÎȚI POȚI IMAGINA!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER, psiholog și jurnalist

EXCLUSIV – PSIHOLOGII AVERTIZEAZĂ: ELEVII ROMÂNI SUNT PRINTRE CEI MAI NEFERICIȚI DIN LUME

Elevii români sunt printre cei mai nefericiți din lume, ne avertizează psihologii.
Printre cauze se află volumul mare de teme, programa școlară încărcată și meditațiile.
Prof.univ.dr.Petru Lisievici a vorbit despre acest subiect, la întâlnirea psihologilor, reuniți la Conferința Națională de Psihologie, arătând ca starea actuală a educației în România are drept cauză, între altele, un set de paradigme disfuncționale larg răspândite.
„Auzim copii plângându-se: Iar am 100-200 de probleme de rezolvat”, a spus prof.univ.de. Lisievici, care a prezentat factorii de presiune asupra elevilor, cum ar fi volumul temelor și volumul meditațiilor, precum si consecințele, din punct de vedere psihologic.
Lisievici a arătat ca ratele de succes la bacalaureat si la examenele naționale s-au prăbușit cu zeci de procente de la un an la altul, că au crescut analfabetismul și abandonul scolar și că profesorii români au salarii de câteva ori mai mici decât cei din Turcia.

Potrivit lui Lisievici, consecințele disfuncționalităților din sistemul de educație asupra elevilor pot ajunge până la abandon școlar, visul emigrației sau descărcare explozivă a frustrării -ADHD, violență școlară.

„ADHD poate fi rodul frustrării acumulate de elev pentru ce ei pot să suporte”, a spus specialistul ân psihologia școlară.

„Școala le cere elevilor niște lucruri peste puterile lor. Noi, cu toții, avem o mare responsabilitate de a curăța discursul public de aceste paradigme disfuncționale”, a mai spus Lisievici.

Acestea fiind zise, Atenție părinți, atenție profesori!

EMMA TOADER, psiholog si jurnalist

DE CE FRAȚII CRESC ATÂT DE DIFERIȚI?

V-ați întrebat, vreodată, de ce frații cresc atât de diferit?
Pentru ca sunt diferiți, ați răspunde voi, probabil. Răspuns corect, dar mai este ceva.

În afară de faptul că fiecare persoană este unică și diferită și fiecare copil are calitățile sale și modul său de dezvoltare, mai este ceva.

Acel ceva se referă la ATITUDINEA DIFERENȚIATĂ, DIFERITĂ A PĂRINȚILOR față de copiii lor.
Sau, altfel spus:”Ochiul stăpânului îngrașă vaca!”.

„Am crescut cu aceeași mama și cu același tată și, totuși, eu și fratele meu (sora mea) suntem atât de diferiți”, auzim, adesea.

Părinții au o atitudine diferită față de copiii lor.
” Îi iubesc la fel”, ar trebui tradus „îi percep diferit și mă comport diferit cu ei”.

Adică, de obicei, un părinte e mai îngăduitor cu unul dintre copiii săi și mai exigent cu altul, îl laudă tot timpul pe unul și îl critică pe celălalt, petrece mai mult timp cu unul dintre copii și mai puțin cu celălalt, are răbdare mai multă cu unul și mai puțină cu celălalt.

Pentru că, psihologic, SE IDENTIFICĂ mai mult cu unul ( de obicei, cu cel față de care e mai înțelegător) și mai puțin cu celălalt.

Tendința, conștientă sau nu, este de a aproba ceea ce se aseamănă cu noi și de a respinge ceea ce e diferit!

Mai poate exista și cazul în care părintele este nemulțumit de el însuși și, atunci, îl va rejecta exact pe copilul care-i seamănă, în care se oglindește!

Acestea fiind zise, puteți să vă amintiți, măcar de acum încolo, că PRIMUL PAS ÎN SCHIMBARE este CONȘTIENTIZAREA!

Să fiți iubiți și din ce în ce mai fericiți!
EMMA TOADER

PERCEPȚII

sau Cum schimbi credințele, care nu te ajută

E imposibil să nu crezi ce vezi, dar e la fel de imposibil sa vezi ce nu crezi.
Percepțiile se construiesc pe baza experientei, iar experienta duce la credințe.

Asta spune „Cursul de miracole” – CE CREZI CHIAR VEZI!

Cu alte cuvinte, viata noastră reprezintă o suma de percepții modelate de credințele noastre.

Ce crezi reprezintă adevărul tau!
Oamenii sunt dispuși să-și schimbe joburile, casele, tarile, prietenii, dar mai puțin credințele.
Pentru ca in jurul acestor credințe se învârt situațiile lor de viață.

„Întotdeauna, la examene, daca învățam treizeci de subiecte si trei nu le invatam, îmi picau subiectele, pe care nu le știam”, spunea o prietena.
Si chiar așa era! Credința si situația erau inseparabile. Nici nu se mai știa care era cauza si care era efectul.

” Sunt un om norocos!”, spunea o alta persoana, care lua note mari, desi învăța doar trei subiecte din treizeci si trei.

Daca tu crezi ca viața e o lupta, nu te mira ca realitatea ta îți arata acest lucru.

Ne programam singuri prin credințele noastre.

CEEA CE CREZI CHIAR VEZI!
Ceea ce crezi reprezintă adevărul tău!

Cum schimbăm, însă, credințele care nu ne mai ajută?

Nu poți sa spui despre tine ca ești norocos, dacă realitatea ta îți arată altceva. Chiar dacă ai repeta de 100 de ori „Sunt norocos”, vocea ta interioară ar putea spune : ” Ei, na, te minți singur!”.
Și, atunci, ce poți sa faci?
O variantă ar fi să-ti amintești de momentele din viața ta in care ai fost norocos ( nu se poate sa fii urmărit doar de ghinion, pentru ca, in acest caz, nu ai mai avea ce să-ți amintești).
Când consideri ca ai fost norocos? Si mai când?

Un gând pe această vibrație va atrage alt gând pe această vibrație…

Și…încet, încet, nici nu vei băga de seamă…cum vei ajunge sa realizezi câte întâmplări norocoase au fost în viața ta și…mai mult decât atât, cat de norocos ești ca exiști!

Pentru că…
Ceea ce crezi reprezintă adevărul tău!
CEEA CE CREZI CHIAR VEZI…!

Să fiți iubiți si din ce în ce mai fericiți!
Emma Toader